marți, 27 ianuarie 2009

Mic focus asupra pieței petroliere globale și a pieței gazului în Europa

Nu am făcut încă niciodată acest lucru. Analizele pieței energetice pe care le scriu au fost publicate doar în limba engleză și franceză și nu au fost disponibile niciodată on-line. Dar unele discuții private mi-au sugerat că ar exista persoane interesate în aceste articole și la noi, mai ales că piața energetică globală este un subiect care atrage tot mai mult atenția de când cu criza asta financiară.

Iată deci traducerea unor secvențe din ultimul meu articol, care ține de evoluția pieței petrolului și cea a gazului natural în Europa la începutul anului 2009.

Piața petrolieră globală

Prețul petrolului Brent oil, în dolari pe baril, din 1988 încoace, comparat cu tendințele pe termen lung, mediu și scurt (din 1988, 1998 și 2003 încoace)

Toamna anului 2008 va rămâne în cronicile comerțului petrolier la fel de mult ca și în istoria piețelor financiare. Nimeni sănătos la cap nu putea anticipa la începutul anului trecut o astfel de evoluție a prețului la petrol pe durata anului 2008. Resursa energetică numărul unu și-a continuat creșterea începută în anii precedenți și a atins un record deasupra nivelului de 147 dolari pe baril în iulie precedent, trezind discuții asupra posibilităţii atingerii prețului de 200 dolari pe baril în termen mediu. Dar această perspectivă a fost degrabă pusă la o parte, petrolul coborând dramatic cu 100 de dolari pe baril în doar câteva luni din cauza unei scăderi a cererii energetice pe fundalul crizei economice și a amenințării cu recesiunea globală.

Petrolul a înregistrat totuși o medie de 99,75 dolari pe baril în 2008, ceea ce reprezintă cea mai mare medie anuală din istorie (luând în calcul inflația). Dar cea mai mare parte a presiunii care a ridicat prețul petrolului la această înălțime s-a epuizat deja.

Investitorii fug de pe piețele energetice, pentru că în regim de criză mărfurile sunt neatractive în comparație cu lichiditatea. Aprecierea dolarului în relație cu alte valute și în mod special cu euro a susținut tendința descrescătoare a pieței mărfurilor în general. În rezultat, petrolul, de rand cu alte mărfuri, ca de exemplu metalele industriale şi grânele, a pierdut mai mult de 50% din preț din iunie 2008 până astăzi, ceea ce este dublu față de declinul indicatorului bursier US Dow Jones. Acesta a fost de fapt primul rezultat negativ pe piața mărfurilor după patru trimestre consecutive care au adus investitorilor cele mai bune venituri în ultimii 35 de ani.

Ca răspuns, producătorii au reacționat tăind din exporturi cu scopul de a opri căderea prețului la petrol. Țările OPEC au convenit pe 17 decembrie asupra unei reduceri a producției cu 2,2 milioane de barili pe zi, strângând cureaua până la 4,2 milioane de barili pe zi începând cu septembrie precedent. Ultimile rapoarte sugerează faptul că OPEC a reușit să se apropie de aceste obiective propuse, producția căzând cu 1,55 milioane barili pe zi în prima lună a acestui an.

De la începutul anului 2009 comerțul petrolier a intrat într-un tunel de 35-45 dolari pe baril. Petrolul de la NYMEX (vândut New York Mercantile Exchange) este relativ mai ieftin decât Brentul (vândut la Londra). Piața nu mai înregistrează niveluri joase și se mișcă înspre o poziție neutră pe termen mediu, echilibrată de tendința generală de scădere și eforturile de limitare a acestei scăderi înreprinse de producătorii de petrol.

Perspective pe piața petrolieră

Criza financiară mondială a afectat economiile mondiale la scară largă și încă mai trimite semnale de tendință descrescătoare pieței petroliere, dat fiind faptul că încetinirea creșterii economice va afecta cererea pentru resurse energetice. Fondul Monetar Internațional a anunțat va reduce prezicerea sa referitoare la creșterea economică globală în 2009 până la 1–1,5% de la estimarea anterioară de 2,2% pe fundalul deteriorării condițiilor economice. Date economice adiționale confirmă înrăutățirea crizei economice globale, arătând prima recesie a economiei Marii Britanii din 1991 încoace, iar rata șomajului în Spania a crescut până la cea mai înaltă cifră în ultimii nouă ani.

Prețul petrolului a răspuns deja din plin datelor fundamentale ale economiei mondiale. Actualul preț este sub orice tendință din 1988 încoace (vezi graficul tendințelor prețului petrolier). Analiștii tehnici au confirmat că punctele inferioare de rezistență au fost atinse. Ca rezultat, petrolul ar putea să rămână în echilibru pe parcursul următorului trimestru, mai ales că impactul speranțelor modeste referitoare la revitalizarea economiilor prin inițiative guvernamentale este temperat de lipsa de încredere în piața mărfurilor.

Pe de altă parte, prețurile rămân foarte ridicate la contractele îndepărtate (Brent pentru livrare peste cinci ani se vinde la aproximativ 69 USD/bbl), ceea ce indică posibilitatea reactivării pieței în a doua jumătate a anului.

În fine, OPEC a comunicat că va tăia și mai mult producția în cazul în care prețul Brentului va cădea sub 40 de dolari pe baril.

Piața europeană a gazului

Prețul gazului pe piețele europene nu a coborât la fel de mult ca și prețul la petrol pe seama crizei economice globale. De fapt, la începutul anului piața europeană a gazului a resimțit impactul disputei asupra tarifelor la gaz dintre Rusia și Ucraina, care a cauzat întreruperea livrărilor de gaz natural rusesc către statele europene în trazit pe teritoriul Ucrainei. Incidentul a readus în agenda UE discuțiile referitoare la gradul de dependență față de gazul rusesc și necesitatea diversificării importurilor.

Notă: Gazul rusesc acoperă aproximativ 42% din cererea anuală a Germaniei, 28% din cererea anuală a Italiei și aproape 24% din cererea anuală a Franței. Multe țări din Europa Centrală și de Sud-Est depind la mai mult de 60% de gazul rusesc: Austria (60%), Ungaria (60%), Slovenia (64%), Republica Cehă (80%), Grecia (82%), Serbia (87%), Bulgaria (96%). Slovacia, Bosnia, Macedonia și Moldova depind în totalitate de gazul livrat de Rusia.

De la rezolvarea disputei dintre Rusia și Ucraina, prețurile gazului natural la bursele europene au scăzut până aproape de 20 EUR/MWh, cel mai jos nivel din 2007 încoace.

Livrările de gaz natural din Norvegia în Marea Britanie au fost stabile de la începutul anului, iar rezervele de gaz sunt la niveluri confortabile în majoritatea țărilor vest europene.

Perspective pe piața europeană a gazului

Se pare că presiunea de descreștere nu a fost epuizată pe piața gazului, dat fiind prețurile joase la petrol și reluarea livrărilor gazului rusesc prin Ucraina. Dacă condițiile actuale ale pieței rămân neschimbate în primul trimestru al anului 2009, prețul gazului pe piața europeană ar putea să scadă cu încă 10-15%.

***

Dacă acest gen de articole va trezi interesul cititorilor, voi încerca să asigur o apariție trimestrială pe viitor.

vineri, 23 ianuarie 2009

Moldoveanul care a zguduit Anglia

Vă este cunoscut numele Masal Bugduv? Nici mie.

Dar iată că acest nume stă pe limba iubitorilor de fotbal din Anglia de vreo câteva zile deja. Mai concret, de când în TOP 50 al celor mai promiţători tineri fotbalişti publicat de revista englezească The Times a intrat şi un moldovean:

30. Masal Bugduv (Olimpia Balti): Moldova’s finest, the 16-year-old attacker has been strongly linked with a move to Arsenal, work permit permitting. And he’s been linked with plenty of other top clubs as well

30. Masal Bugduv (Olimpia Bălţi), e un internaţional moldovean în vîrstă de 16 ani aflat în atenţia lui Arsenal, dar care nu a putut fi adus la Londra din cauză faptului că nu a obţinut permisul de muncă. Tînărul atacant se află în continuare pe lista mai multor cluburi de top (traducerea GSP.ro, care s-a distrat pe seama ştirii)

Doar că la puţin timp de la publicare, revistei i s-au deschis ochii: Masal Bugduv nu există de fapt şi personajul este doar o glumă a bloggerilor.

Totul a început de la un text publicat de un utilizator pe wikipedia pe pagina despre selecţionata de fotbal a Moldovei, în care se spunea: "The great hope of Moldovan football is the teenage sensation Masal Bugduv who has been watched by a host of top clubs around Europe. At just 16 years of age, he has already been named in the country's provisional squad for the forthcoming World Cup campaign."

Au urmat apoi zeci de mesaje din diferite bloguri care preluau ştiri de la agenţia AP din oraşul "moldovenesc" Tirol:

"...news reports having him signing for Arsenal, Chelsea, Zenit St Petersburg, and bizarrely, a move to Reading..."

"Liverpool manager Rafa Benitez is said to be close to signing Moldovan wonderkid Masal Bugduv for a cut-price fee of £5million [sic!] ."

"Born on April 14, 1992, he shot to fame playing for his native FC Olimpia Balti for whom he scored a hattrick on his competitive debut in an Adzi Cup [sic!] match in December 2007."

Tot din aceste ştiri puteam afla că Masal a fost cel mai tânăr jucător convocat (sic!) la naţionala Moldovei şi că deja este cel mai talentat jucător din toată Europa de Est:

"...the player described as the finest young player to come out of Eastern European football since Gheorge Hagi"

Inutil de spus ce ştiri despre Burduv are AP de fapt.
Totuşi, unele site-uri serioase, ca de exemplu goal.com în avancronica meciului Moldova-Lituania, au înghiţit găluşca şi au preluat în materialele lor informaţiile respective, pentru ca să îşi ceară mai târziu scuze de la cititori.

Doar după materialul publicat în The Times am aflat câte ceva despre originea acestui hoax. Se pare că ciudatul nume ar proveni de la expresia irlandeză "M'asal beag dubh", care se traduce ca "micul meu măgăruş negru".

Dar staţi că istoria nu s-a terminat...
Când toată lumea şi-a cerut scuze, a râs din suflet şi a închis subiectul, jurnalistul sportiv Sandu Grecu (e real, îl cunosc personal, are carne şi oase) nu s-a dat bătut şi a detonat "bomba" pe blogul său:

"Senzaţional!
Masal Bugduv există!
Fotbalistul moldovean despre care a scris Times şi BBC că se interesează Arsenal Londra şi alte echipe de top există în realitate! Bomba vine de la directorul şcolii de fotbal din Bălţi, Vladimir Donosian. Acesta mi-a declarat astăzi că Masal Bugduv a fost unul dintre elevii săi acum 4 ani, când antrena o grupă de copii în vârstă de 12 ani. Copil născut în urma mariajului dintre un camerunez şi o moldoveancă."

În fine, chiar dacă Bugduv ăsta există, nu mai este el noul Hagi cum nu sunt eu cântăreţ de operă şi nu vrea să dea Arsenal cinci milioane pe el cum nu vrea să-mi dea şefu' salariu de cinci mii de parai.

Iar din toată istoria asta facem concluzia că dacă vrei şi îţi trebuie, poţi să o pui pe urechi până şi cea mai importantă sursă de informaţii dintr-o ţară în care e din ce în ce mai populară întrebarea "where is moldova?".

Cautarea imagine-imagine

Cu ocazia concursului organizat de Octavian pe site-ul http://www.cuc.md a trebuit să ne dăm seama la un moment dat din ce film a fost luată această imagine:

În general toate căutările imaginilor pe Internet se fac pe baza textul din metadata imaginilor, care se păstrează într-o bază de date similară cu cele utilizate în căutarea textelor. Cu alte cuvinte, nu poţi căuta decât text (input) - imagine (output).

Căutarea imagine - imagine este încă un domeniu prea puţin dezvoltat în industria informaţională, probabil şi din cauza cererii destul de limitate a unui asemenea serviciu. Dar ştirea bună este că primii paşi au fost făcuţi.

Un astfel de instrument, Image Comparer, este deja disponibil în versiune off-line, adică pentru imaginile stocate în propriul PC.

O versiune on-line a motorului de căutare vizuală contextuală a fost lansată de compania Pixsta. Din păcate, pentru moment căutarea este limitată la pantofi, rochii, brăţări, coliere şi alte accesorii.

Pe de altă parte, căutarea imagine-imagine ar înlesni lucrul celor care protejează drepturile de autor ale imaginilor, ceea ce nu este nici pe departe în interesul web-societăţii piratizate din Moldova, al cărei membru sunt şi eu.

PS. Aşa şi nu am mai găsit filmul din care a fost luat cadrul de mai sus.

joi, 22 ianuarie 2009

Mai joacă lumea CUC...

Am dat astăzi peste un blog al unei domnişoare care povesteşte cum au jucat ei CUC (Ce? Unde? Când?) la ei la facultate. Concluzia ei este îmbucurătoare: "nu a fost rau deloc".

Ce mi-a placut cel mai mult au fost perlele de întrebări care s-au dat acolo, bănuiesc că la facultatea de psihologie. Iată doar câteva exemple:

1. Numiti doua conditii de manifestare a instinctului sexual
R/s: 1. prezenta stimulului, 2. pulsiunea

2. Definiti conceptul de motivatie
R/s: ansamblul starilor de necesitate interna ce se cer a fi satisfacute si care il determina pe individ sa si le satisfacaori: ansamblul de stimuli, care sustin din interior realizarea anumitor actiuni, fapte sau aptitudini (atitudini)

3. Numiti fenomenul prin care individul este incapabil sa-si recunoasca propria sa imagine
R/s: halucinatie

Vedeti lista completa de perle aici.

Vieru în loc de Puşchin

Pe Internet s-a răspândit cererea unui grup de basarabeni de a redenumi strada Puşkin în strada Grigore Vieru. Cu siguranţă vom avea o stradă în cinstea poetului nostru, rămâne să vedem cât de centrală va fi aceasta.

Pe de altă parte, acest Puşkin, care a fost de altfel un mare poet şi un mare maestru al cuvântului, mie personal îmi stă ca un pai în ochi de fiecare dată când trec prin parcul Ştefan cel Mare. Îmi amintesc atunci cuvintele sale: "Проклятый город Кишинев!" şi comparaţia pe care a facut-o el oraşului nostru cu Sodoma.

Проклятый город Кишинев!
Тебя бранить язык устанет.
Когда-нибудь на грешный кров
Твоих запачканных домов
Небесный гром, конечно, грянет,
И — не найду твоих следов!
Падут, погибнут, пламенея,
И пестрый дом Варфоломея,
И лавки грязные жидов:
Так, если верить Моисею,
Погиб несчастливый Содом.
Но с этим милым городком
Я Кишинев равнять не смею,
Я слишком с библией знаком
И к лести вовсе не привычен.
Содом, ты знаешь, был отличен
Не только вежливым грехом,
Но просвещением, пирами,
Гостеприимными домами
И красотой нестрогих дев!
Как жаль, что ранними громами
Его сразил Еговы гнев!
В блистательном разврате света,
Хранимый богом человек
И член верховного совета,
Провел бы я смиренно век
В Париже ветхого завета!
Но в Кишиневе, знаешь сам,
Нельзя найти ни милых дам,
Ни сводни, ни книгопродавца.
Жалею о твоей судьбе!

miercuri, 21 ianuarie 2009

TOP 10 lucruri de care n-ai ştiut c-ai vrut să le ştii despre Barack Obama

Astăzi iniţiez o mică rubrică, o minusculă rubricuţă în care voi scrie ceea ce mi se pare relevant despre anumite personalităţi sau lucruri. Aceste informaţii le aflu în procesul de pregătire a temelor pentru Erudit Cafe, emisiunea pe care o prezint la Moldova 1.
Iată TOPul celor 10 lucruri pe care n-ai ştiut c-ai vrut să le ştii despre Barack Obama:


10. Foloseşte un laptop Apple Mac
9. Numele de cod pe care i l-au dat Serviciile Secrete este Renegatul (Renegade)
8. În timpul campaniei electorale a refuzat să se uite la CNN, preferând canalele sportive
7. I-a promis soţiei Michelle că se va lăsa de fumat înainte de a intra în campania prezidenţială - şi nu s-a lăsat
6. În perioada în care era student la Harvard, a vrut să pozeze pentru un calendar de perete cu modele de culoare, dar a fost respins de juriul format exclusiv din femei
5. A reuşit să-şi plătească împrumutul contractat pentru studiile universitare abia cu patru ani în urmă, după ce a semnat contractul pentru republicarea uneia dintre cărţi (,,Dreams from my Father’’)
4. Pentru că era foarte talentat la baschet, era poreclit în liceu”O’Bomber”. Astăzi vrea să instaleze un teren de baschet în apropierea Casei Albe
3. În perioada electorală prenumele său a fost de câteva ori, intenţionat sau nu, scris "greşit" de către canalele de ştiri, transformându-l în... Osama
2. Pe biroul său păstrează o sculptură înfăţişând o mână care ţine un ou, simbol kenian al fragilităţii vieţii
1. Numele lui înseamnă “cel binecuvântat” în traducere din limba swahili

luni, 19 ianuarie 2009

Comintarii de la copiei niamului

Nu că aş fi eu cel mai deştept, dar mă minunează atât de mult comentariile patrioţilor noştri, mai ales a celor de peste hotare, încât nu le pot trece cu vederea.

Acest mesaj din Franţa de pe site-ul ProTV e o adevărată perlă, pardon, un adevărat diamant al patriotismului şi al patriotismului lingvistic chiar (sublinierile îmi aparţin):

Intr-o tarà numita Moldova cu un nivel de viata mizer de tot majoritatea cetatenilor se tin mari si tari,dar comunistii îi manevriazà ca pe prostii prostilor.A fost momente cînd V.Voronin a vrut sa schimbe tricoloru,dar a schimbat Istoria Niamului. Ce sà le spunem noi copielor nostri???Le vom spune cà de prosti ce am fost ni-am làsat condusi de puterea comunistà! DESTEPT ATIVÀ OAMENI BUNI PENTRU A SALVA MOLDOVA.Sà fim noi stapîni la noi acasa.Noi M oldovenii cu ce sà ne mîndrim!
UNIRE MOLDOVÀ CÀ DEGRABÀ NU VOM AVEA NICI PATRIE NICI NIAM!Tiganii cum sînt ei,dar sînt uniti!LIMBA NOASTRÀ-I O COMOARÀ,LIMBA MAMII.PENTRU TOT CE E MAI SFINT!

Auzi, "limba noastră-i o comoară". Care limbă, a cărui neam, pardon, niam?
E atât de preţioasă limba asta a voastră, că nici nu umblaţi la ea.

PS. J'espère que votre français est mieux, car votre roumain, mon cher, sucks.

duminică, 18 ianuarie 2009

Multumesc

















A plecat. Cel care m-a învățat să citesc. Îi mulțumesc pentru primul Abecedar, pentru dragostea de mamă, pentru poeziile și cântecele pe versurile lui. Pentru suflet.
Când pleca, știa că această poezie va fi citită de mii de moldoveni:

Nu am, moarte, cu tine nimic

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc

Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.

Grigore Vieru

vineri, 16 ianuarie 2009

Sa ascultam impreuna piesele candidate la Eurovision (2)

Dacă tot am promis că voi comenta şi celelalte 10 piese candidate la Eurovision din partea Moldovei, am zis să mă ţin de cuvânt. Aşa cum spuneam, comentez pe seamă ce-ascult. Va sugerez să faceţi invers - adică să citiţi pe seamă ce ascultaţi.
Audiţie şi lectură plăcută.

Ascultă şi citeşte comentariile la primele 10 piese aici.

11. Brand. Simt că este timpul

Doi băieţi cu brandul “Brand” ne invită la restaurant. “Tu eşti menire şi osândă / Tu eşti plăcere şi izbândă” – băieţii ăştia măcar înţeleg ce cântă? “Ridică-ţi ochii de la ceaşca de cafea” – e confirmarea că băieţii chiar au făcut un cântec de interpretat la sintetizator Yamaha în faţa unui public ghiftuit, care sorbeşte lichidul fierbinte şi dă din cap în semn de apreciere: “Da, da, bună pesnea”.
Notă: 5, pentru amalgamul de epitete aduse obiectului. Textul care se poate modifica în orice fel, fără a pierde sensul. De exemplu: “Tu eşti putere şi colindă / Tu eşti vioară şi plăpândă”. Încercaţi şi voi, să vedeţi de uşor e.

12. Galina Şcoda. Joc de noroc

Ghitară electrică la început. Mi-e greu să comentez. Parcă e prea patetic, dar parcă e chiar în stilul Eurovision (mi se pare că aud şi spectatorii pe fundal). Cred că ar fi fost mai bine dacă era în engleză. S-a terminat piesa şi n-am reţinut melodia. Probabil lipsea.
Notă: 6, pentru că corespunde formatului Eurovision. Dar nu mai mult decât “corespunde”.

13. Sun Stroke Projekt. No crime

Iarăşi la disco. Modern, respectând regulile industriei night cluburilor de astăzi. E o chestie pe care poţi să o pui pe fundal pentru vreo douăzeci de minute – e diversă, are şi momente cu pseudo-ţambal, cu pseudo-vioară, cu pseudo-voce de operă – şi să dai din cur cu mâna ridicată în sus. Nu prea ţin minte aşa format la Eurovisionul din anii precedenţi. Rolul interpretului este minim.
Notă: 7, potrivită pentru discotecă, deşi nu cred că s-ar distinge printre ceea ce este în vogă astăzi.

14. Olia Tira. Unicul meu

Deşi cei de la Eurovision nu pricep nici o boabă în asta, ea are accent neplăcut în română. Parcă ar vrea să dea ceva în stilul româncelor de la Bambi, dar nu îi reuşeşte. Şi când zice „unicul meu”, eu aud „bunicul meu”, ceea ce schimbă tot sensul.
Notă: 6, pentru сă vrea să ”mâ cuprinzi”.

15. Olia Tira. Love is in the air

Sper că nu va fi ceea ce cred că aş putea auzi citind titlul… Uuuf, parcă nu e aia. E bine, lead-cuvintele sunt cunoscute ascultătorului european. O bucată în rusă? N-am nimic cu această limbă, chiar şi românii au cântat un fragment în rusă la Eurovision cu doi ani în urmă. Dar în acest cântec nu se potriveşte organic şi arată a linguşire pe lângă organizatori. În plus, piesa nu mi-a atins nici o coardă, deşi se cheamă de dragoste.
Notă: 6, pentru că doar cuvintele sunt despre iubire, nu şi melodia

16. Alexa. A flight to the light

Interesant joc de cuvinte în titlu. Deşi începutul parcă nu promite nimic original, sună foarte bine în engleză şi, iarăşi, respectă formatul. Refrenul e antrenant. Versurile sunt pe măsura titlului, sunt tinereşti şi un pic obraznice. Până acum se combină perfect cu muzica, n-ai ce scoate sau adăuga. Mi-a plăcut.
Notă: 8, pentru un cântec bun, dinamic şi obraznic cu măsură.

17. Natalia Gordienco. So alive

Vocea bună se vede de dimi... pardon, de la început. Dinamic ritmul, scris de profesionişti. Dar cuvintele? Se scoală Natalia de dimineaţă şi îşi schimbă viaţa. Everything is changing. Nu cred. Piesa nu mă convinge. Şi nu-mi plac atâtea „I don’t wanna”, „I’m not”. Natalia are o voce bună, dar o piesă modestă.
Notă: 6, tare aş fi vrut să pun mai mult, dar ceea ce a cântat ea nu m-a atins deloc.

18. Nelly Ciobanu. Hora din Moldova

Începe cam african pentru o piesă etno din Moldova. Nelly poate impresiona cu vocea ei life pe scenă. Ştie ce face. Apoi intervin trompetele, ca să le placă la balcanici. Are noroc că nimeni dintre concurenţi nu a făcut altceva cu adevărat etno. Suspansul de vreo 40 de secunde e bun – pregăteşte ascultătorul. Doar la jumătatea piesei Nelly deschide cărţile şi introduce ritmul cela narcotic, care trebuie să cucerească. Dacă ar face mai mult accent pe “hai la hora, hai la hora din Moldova” şi mai puţin pe “şai lai la la”, cred că ar reuşi. Mai este de lucru, dar e o idee interesanta.
Notă: 8, credeam că e marea favorită, dar finalul piesei e totuşi neconvingător. Sunt sigur că aranjamentul se va mai schimba încă.

19. Cristy Rouge. Women`s winner.

Dragă Cristy, în primul rând women “are winners”, nu “‘s winner”, iar în al doilea rând să auzim dacă mesajul tău nu e prea “sexist”. Cântecul e cam întârziat cu vreo zece ani. Pe la sfârşitul deceniului trecut poate ar fi prins, acum e prea târziu pentru asemenea electronică. N-am înţeles de ce “women`s winner”.
Notă: 4, pentru că m-am chinuit să ascult piesa asta timp de 3 minute şi tot n-am înţeles mare treabă.

20. Ayra. Call me a liar.

Da, nu toţi au acces la DJ moderni, care să facă un aranjament muzical normal. Şi nu toţi au acces la profesori de limbă engleză. Şi nu toţi înţeleg ce înseamnă formatul Eurovision, unii parcă l-ar bâjbâi prin întuneric. De mesaj nu mai vorbesc, “numeşte-mă minciunos”. Cu acelaşi succes se poate scrie o piesă “numeşte-mă hoţ” sau “numeşte-mă politician”.
Notă: 3, vezi comentariul de mai sus.

Până la urmă, favoriţii/favoritele mele sunt Nelly Ciobanu şi Alexa, urmate de Cristina Croitor, Dianna şi Sun Stroke Projekt. Iar de la Slavici aş vrea să aud mai multe în curând, aici, pe scenele din Moldova.

Disclaimee: Comentariile şi notele reflectă punctul de vedere al autorului acestui blog în momentul audiţiei. Punctul de vedere nu coincide neapărat cu valoarea interpreţilor.

joi, 15 ianuarie 2009

De ce nu avem canal TV sport în Moldova?

Eei, câte nu avem în țara noastră. S-ar putea face un top într-o bună zi.

Iată de exemplu Sandu Grecu a deschis pe blogul său discuția pe marginea subiectului de ce nu avem canal TV sportiv în Moldova. Am început să scriu un comentariu, dar s-au primit cam multe litere, așa că l-am transferat pe blog.

Deci, de ce nu avem canal TV sportiv în Moldova?

Primele explicații ar fi cam urmatoarele:
* Publicul de la noi are acces la canale internaționale (inclusiv sport.ro), cu comentarii în oricare limbă (română, rusă, engleză)
* În Moldova nu este dezvoltat sportul intern, care să atragă destul public unui eventual canal de sport cu transmisiuni locale
* Nu prea ai de unde face aceste transmisiuni locale (infrastructura sportivă e proastă).

Dar să facem și un mic calcul:

Dacă luam cei 100.000 de spectatori/zi ai canalelor de sport din România și îi raportam la populația Republicii Moldova, vom avea:

100 mii * 3 500 mii [pop. MD] / 22 000 mii [pop. RO] = 16 000 spectatori/zi

Dar sportul intern este cam de vreo 5 ori mai puțin dezvoltat în Moldova decât în România.
De exemplu, bugetul sportului în România este de vreo 90 milioane de EUR, iar cel din Moldova - cam 3 milioane EUR, care raportate la populație ar fi cam 4 EUR/cap în România și doar 0.85 EUR/cap în Moldova.
Ponderând numărul spectatorilor la nivelul dezvoltării și respectiv al interesului față de sportul intern, vom ajunge la o cifra de vreo 3200 de spectatori/zi.

Dar nu putem trece cu vedere:
* Imaginea modestă a comentatorilor sportivi moldoveni în rândul telespectatorilor
* Concurența prea mare din exterior la transmisiunile sportului internațional (mulți vor prefera să vadă US Open la canalele românești sau rusești), care acoperă orice segment lingvistic.

Asta ar scade rata vizitatorilor înca în jumătate, cel puțin. Ajungem la vreo 1600 spectatori/zi.
Iar în zi sunt să zicem maximum 16 ore utile, în care spectatorii privesc emisiunile, în care are sens sa bagi publicitate. Un om stă în medie cam vreo oră pe zi să privească același post (optimistă evaluare).
Și dacă ar fi să-i divizăm pe cei 1600 spectatori/zi la orele respective, ajungem la vreo 100 spectatori/oră.
Cam atâta ar acoperi, în medie, un spot publicitar pe un post sportiv moldovenesc.

Cine să apucă să investească?

Bineînteles că numărul spectatorilor fluctuează în dependență de eveniment și poate ajunge la cote mari, dar aceste evenimente sunt atât de puține (ele se limitează practic la evoluția naționalei de fotbal și la participarea la Jocurile Olimpice), încât ele pot fi cu ușurință acoperite de alte canale.

Da, scenariul pe care l-am trasat nu este o analiză în detaliu (am pornit de la niște premize care, recunosc, pot fi discutate și revăzute), dar poate oferi o imagine de ansamblu care să vă sugereze un răspuns la întrebarea pe care ne-am propus-o. Făcând abstracție de numere, eu personal chiar nu vad sensul unui canal TV sport curat moldovenesc. Cel puțin în următorii 5 ani.

E altceva că noi nu avem emisiuni sport de calitate (talk showuri, analize) la canalurile generaliste, în afară de rubricile respective de la blocurile de noutăți.
Aici e cam alta problema: nu prea ai ce discuta și nu prea ai pe cine asculta.

miercuri, 14 ianuarie 2009

Sa ascultam impreuna piesele candidate la Eurovision (1)

Juriul national a preselectat 20 de piese pentru Eurovision 2009. Va invit sa ascultam impreuna acesti candidati de a ne reprezenta tara la Moscova.
Astazi incep audierea cu primele 10 piese. Comentez pe seamă ce-ascult. Voua va sugerez sa cititi pe seama ce ascultati.
Sper sa citesc si parerile voastre.


1. Elena Buga. Queen

N-am înţeles de ce începe cu pianul, iar apoi continuă cu sintetizatorul. Prima asociere – muzică arabă, sau mai bine chalga bulgarească. Apoi se transformă în disco eurovizionesc clasic. Parcă nu-i ajunge voce, sau tembru. Ritmul devine sâcâitor. Textul e aproape lipsit de sens. „Burnin’ in fire, I’m your desire”, refrenul, sună destul de bine. Fluierul acela chiar ne bagă prin Turcia… Continuă cu tânţ tânţ până la urmă.
Notă: 6, pentru refren

2. Cristina Croitor. First chance

Începe cu ritm mexican. Şi pronunţia în engleză tot mexicană e, adică stâlcită. „Ciunait” „miuzic” „ciu make io maind”… Piesa e antrenantă. Totuşi mă distrează atât de mult accentul ei, că nu pot asculta ca lumea. N-o fi furat-o de pe la vreun Pepe? Respectă stilul genului, sună bine ca melodie. Ghitara, castaniete, tot pachetul. Ooo, se termină cu aaa-AAA-aaa-AAA-aaa.
Notă: 7, pentru că m-a distrat “ciunait”

3. Anişoara Balmuş. Adrenalina

Începe cu nişte acorduri de “Noroc”, după care urmează Britney Spears. „Adrenalina face clipa satisfacţiei” – cuvintele oricum nu contează, dacă tot cânţi în română şi la Eurovision nu te înţelege nimeni. Tânţ tânţ şi aici. Pronunţă bine în română totuşi. Disco a la Mamaia. O, la minutul 2 „изюминка” – o bucată în stilul muzicii electronice din anii 80.
Notă: 5, pentru prea mult “o-ou”-at

4. Dana Marchitan. Doar un pas

Îi dă bătaie DJ-ul. Da la Eurovision cine o să-i facă efectele astea audio? Ea ştie că acolo se cântă live? Se vede că nu vrea să cânte mult în engleză, nu i se dă limba. Bun lucrul mixajului audio - amplificări, ecouri. Multe strazicuri, fintifliuşte, înfrumuseţări cu alte cuvinte. Dar unde-i cântecul? Kitch de motive techno cu fluiere montane, cu încercări de poezie în engleză, nu altceva. Da, şi oleacă de tânţ tânţ. Oops, s-a terminat?
Notă: 6 pentru efecte sonore, 4 pentru cântec

5. Marius. We`ll gonna rock

Fluier mioritic, aşa un aer de baladă şi când colo… “gonna rock this party tonight”. Asta ce-i, parodie? După ce zice el asta am impresia că o să iasă Bob Sinclair pe scenă. Serios, e neserios. Da aici tânţ-tânţul e mai patetic. Amuş, amuş… încă oleacă şi el o să “rock this party”. Hai mai rabd… Cu răbdarea treci şi motivele turceşti. “Shake it shake it, move your body ” – parcă ziceai că tu ai să “rock this party”, ce mă pui me mine să “shake”? Stai că iară zice că “gonna rock”. Numai promisiuni.
Notă: 4, pentru că şi-a bătut joc de motivul mioritic şi pentru promisiunea deşartă de a “rock this party”

6. Edict. Run away

În sfârşit, un început normal, fără patos. Melodios pare. Aşa de melodios că mi se închid ochii. Bun cântec de terminat vreun film de jale. În care trebuie să „run away” de la vreo nenorocire (filmele de jale de obicei se termină cu sad end). Şi nişte motive cosmice la minutul 2. Ştiu, e vreun roman SF în care oamenii trebuie să evadeze de pe Pământ, pentru că se aproprie criza ecologice. Run away!, run away!, run away!, că te papă gaura de ozon. Spre sfârşitul cântecului chiar văd cum oamenii părăsesc planeta. Sau cinematograful.
Notă: 5, pentru că la un moment dat „заела пластинка” şi pentru că oricum se termină cu „but I don’t care”

7. Katalina Rusu. Sparky Lady

Înainte de a asculta am căutat să văd ce înseamnă “sparky”. În dicţionarul român-englez nu e aşa cuvânt, în schimb este “sparkish” – “gigea, mişto”. Da, pe poză Katalina arată într-adevăr gigea, să auzim cum cântă. Începe cu aplauzele. Începutul îmi chiar adie a gagică gigea, numai că nu de Katalina, ci de Britney Spears şi piesa ei “Piece of me”. Se pare că nu numai începutul, ci şi întreg cântecul e aşa. Oops, you did it? Gata, s-a terminat cântectul?
Notă: 3, pentru ceea ce în eufemistic se poate numi “variaţie modestă pe tema Britney”. Aşa păţeşti când vânezi avioane.

8. Slavici. O fată cu părul de aur

Are nume mare. E nume scenic doar, sau e chiar numele lui? Dar să-l ascultăm. În sfârşit o baladă. Nu prea am înţeles prin ce parc mergea fata cu părul de aur, dar sună gingaş, înduioşător. Îmi place. Nu ştiu cine e interpretul, dar încă un pic de lucru la tembru şi se poate chiar compara cu clasicii genului. Păcat că nu a prin Cenaclul Flacăra, ar fi avut succes. E prima piesă pe care o ascult a doua oară. Cu siguranţă nu are ce căuta la Eurovision – cuvintele sunt prea importante şi sunt [din păcate] în română. E unicul cântec de până acum în care cuvintele nu pot fi înlocuite prin la-la-la fără ca piesa să-şi piardă sensul.
Notă: 8, dar în afara concursului.
PS. La a doua ascultare mi se pare că am înţeles „Parcul Înserării”.

9. Dianna. I’m missing you

Începe psihodelic, cu "Like a virgin". Tânţ tânţul e antrenant. Text simplu şi catchy. Chiar îmi place cum sună. E destul de divers, la fiecare 20 secunde apare ceva nou. Dar partea asta cu „save my heart” e prea întinsă. După minutul 2.30 o dă „a la francaise” şi nu-i iese rău. Mi-a plăcut prima jumătate, dar sfârşitul l-a cam întins. Se pierde drive-ul, păcat.
Notă: 7, pentru vinegretul muzical plăcut urechii. Ar fi fost mai bine dacă se închega mai mult decât un amalgam de motive simpatice, adică o piesă. Bun remix pentru disco.

10. Cezara. Cu tata

Încă o piesă lirică. A doua, după Slavici. Prima impresie – de la cinci la zece. A doua impresie – de la zece la cincisprezece. Dezbaterile de ritm nu-mi par melodioase. Nu cred în text, sorry Cezara, deşi ştiu că ai scris sincer. Pot înlocui cu „noapte bună, copii” şi cred că voi avea aceleaşi emoţii. Sună melodios, dar nu mai mult decât atât. Pe de altă parte, tot respectul pentru curajul de a înfrunta Eurovisionul cu o asemenea piesă.
Notă: 7, pentru sinceritatea în care n-am reuşit să cred, dar în afara concursului (piesa se lipeşte de Eurovision ca nuca de perete).

Cam asta pentru astazi. Daca va intrebati ce mi-a venit sa scriu despre Eurovision, raspunsul puteti sa-l gasiti aici.

Reveniti maine pentru epizodul doi.

Bushismul zilei (unde-i Moţpan?)

Iată ultimul bushism:
"I'm telling you there's an enemy that would like to attack America, Americans, again. There just is. That's the reality of the world. And I wish him all the very best."
Washington, D.C., Jan. 12, 2009

Perla asta mi-a adus un gând. Pe unde mai e Moţpan al nostru, maestrul internaţional la gogomănii, de la "globul Moldovei" (eram cât pe ce să scriu "blogul Moldovei" - ia te uită ce anagramă :) şi până la "cercul de 380 de grade" (pe asta o mai pot înţelege, greşeli mecanice am făcut şi eu, mai ales la filmările Erudit)... Şi totuşi, unde-i Moţpan?

Heineken și oaie gonflabilă

Imposibil de trecut cu vederea această publicitate excelentă în stilul Heineken:


Dar și mai imposibil de trecut cu vederea această jucărie nevinovată:

Auzi tu, ”behăie în timpul actului sexual”. Ce inventatori crazy, da? Ăștia chiar schimbă lumea.

marți, 13 ianuarie 2009

Cu anul nou pe vechi și gazul vechi pe nou

Aho, aho!

Urătură "на злобу дня", primită de la niște prieteni din Franța:

Aho, Aho, copii si frati,
Linga sobe v-adunati
Si cuvintu-mi ascultati
Ca de altfel inghetati!!!
Ca pe-aici pe la Moldova,
Ca si-n toata Europa
Multumita tot lui Vova,
Ne mai incalzeste soba
Cica Vova cel Viteaz,
Nu mai vrea sa daie GAZ
Chiar de-ngheata lumea azi
Si stau cu tsurtsuri la nas

Din Ucraina si Slovacia
Romania si Croatia
Franta, Bosnia, Bulgaria
Modovenii din Italia.
In Europa-i mare frig
Se-ncalzesc toti cu "Tizic"
Iar la noi in Chisinau
Toti sarbatoresc si beu
In loc de GAZ ii dau cu Vodka
Ca-i tot deacolo de la Vovka
Dar asta e - Mare necaz
Lumea-n gheata fara Gaz

Dar n-ai ce-i face, asa-i la noi
Unde te-ntorci numai "Cioroi"
Dar ce-i cu asta? Ian sculati!
Cit o sa stati si-o sa-nghetati
Suiti pe-o roata de Camaz
Si strigati cu totii: GAZ!!! GAZ!!!
Cu ajunul lui sf. Vasile sa va fie doar de bine.

Gândește diferit, învârte roata

Colegul meu Natan Garștea este mișcat de publicitatea de la Apple:

Eu chiar nu am văzut nimic mișcător în asta. Doar că cei de la Apple au fost destul de deștepți să se pună în rând cu o grămadă de celebrități care au fost destul de crazy și care au trecut de mult în neființă ca să nu trebuiască să le plătească onorarii pentru utilizarea imaginii lor în spot. Ce caută Muhammad Ali în publicitatea asta eu nici până acum nu înțeleg. Dar mesajul publicității este, ca de cele mai multe ori în acest gen de creație, unilateral - crazy nu înseamnă neapărat eficient. Câți crazy au murit din cauza invențiilor lor, începând cu aripile de lemn ale lui Ismail ibn Hammad al-Javhari și terminând cu paltonul-parașută al lui Franz Reichelt (în poză; ăsta a sărit de pe Turnul Eiffel ca să arate că invenția sa lucrează... mai târziu, în filmul ”The Great Dictator” de Charlie Chaplin istoria este parodiată de un tip care îi arată lui Hitler noua sa invenție - un fes-parașută).

Pe de altă parte, eu știu ce fan al Apple este Natan. Și Apple chiar merită. Compania este recunoscută pentru invențiile sale. Unele dintre ele sunt chiar crazy. Iată și ultima inovație - calculatorul fără tastatură de la Apple (adică cu o roată și un singur buton):

Să vedem cine își va cumpăra un asemenea laptop.
Și să vedem cine înțelege engleza...

luni, 12 ianuarie 2009

38

În piesa "38" de Pasărea Colibri, care relatează istoria unui tânăr ce-și omoară o amantă, la un moment dat mi s-a părut că aud:
”Habar n-aveam că pot
Cât poate codul 38

Știți la ce m-am gândit? La faptul că în marea majoritate a blocurilor locative din Chișinău codul de la scară este by default ”38”. Adică oamenii strâng bani, își instalează ușă de fier la scară și-apoi nu mai schimbă codul, care de la fabrică este ”38”. Uite așa securitate, uite așa cod universal și omnipotent. Deci, fraza părându-mi logică (mai știi, poate la București s-a întâmplat același lucru), am dat să verific.

Mda, dezamăgire:
"Habar n-aveam că pot
Cât poate Colt-ul 38.
Cu vesta anti-glonț pe ea
Tot sângera,
Tot lăcrima,
În piața din Obor
Eu i-am zâmbit superior
Și asta a rănit-o
Înfiorator.”

Spotul care a schimbat lumea (după Pelevin)

În romanul "Generation П", de Viktor Pelevin, următorul fragment începe în anii '80 ai secolului trecut:

"...дети, лежа летом на морском берегу, подолгу глядели на безоблачный синий горизонт, пили теплую пепси-колу, разлитую в стеклянные бутылки в городе Новороссийске, и мечтали о том, что когда-нибудь далекий запрещенный мир с той стороны моря войдет в их жизнь.

Прошло десять лет, и этот мир стал входить — сначала осторожно и с вежливой улыбкой, а потом все уверенней и смелее. Одной из его визитных карточек оказался клип, рекламирующий «Пепси-колу», — клип, который, как отмечали многие исследователи, стал поворотной точкой в развитии всей мировой культуры (sublinierea mea). В нем сравнивались две обезьяны. Одна из них пила «обычную колу» и в результате оказалась способна выполнять некоторые простейшие логические действия с кубиками и палочками. Другая пила пепси-колу. Весело ухая, она отъезжала в направлении моря на джипе в обнимку с девицами..."

Şi uite că acel spot publicitar care a devenit "punctul de cotitură în dezvoltarea întregii culturi mondiale" s-a găsit! Vizionare plăcută:


duminică, 11 ianuarie 2009

Seriale bune, KFC și scriitori în ordine alfabetică

În ultimul timp am început să privesc seriale en-gros.
După ce am văzut în întregime ”Friends” (am scris despre asta aici) și primele trei sezoane din ”Prison Break”, cred că am prins gustul acestui gen de creație artistică.

Mă gândeam cu ce-aș putea continua... În calculator stă ”Ally McBeal”, am și ”Sex and the City” (jumătate din care l-am văzut vreo câțiva ani în urmă). Lumea tot vorbește despre ”Lost” (care m-a cam plictisit după primele trei epizoade) și ”24”, cineva insistă să văd ”Heroes”, o grămadă de colegi/e sunt disperați/te după ”Desperate Housewives”. Mai aveam și versiunea de a mă întoarce la ”Seinfeld” (probabil cel mai bun sitcom din toate timpurile, după părerea americanilor), sau la unele sitcomuri britanice clasice, de genul ”Yes, Minister”. Sau mai seriosul ”Carnivale”...

Și uite că recent am dat peste un post pe exler.ru (imho de departe cel mai interesant blog pe net), în care autorul comenteaza extaziat serialul britanic ”The IT Crowd”, o comedie explozivă despre aitișnici. M-a intrigat. Mie în general îmi place umorul britanic în stilul Monty Python.

Și tot de acolo am dat peste alte seriale: ”Scrubs”, ”The Big Bang Theory”, ”Less than Perfect”, ”Wire”, ”Shield”, ”Deadwood”. A văzut cineva măcar ceva din astea?

Cred că totuși voi începe cu ”The IT Crowd”, mai ales că nu sunt decât 18 epizoade de 22 minute (comparați cu 57 epizoade de 44 minute fiecare ale ”Prison Break”, câte au fost în primele trei sezoan). Mai ales că serialul este pe torente. Voi reveni cu comentarii.

***
Ura, la Chișinău s-a deschis primul KFC, fast food-ul meu preferat. E la ultimul etaj de la Mall Dova. Astăzi am dat gata o cutie de 25 de aripioare picante. La bere. Merită.

***
Împreună cu prietenul și coechipierul Andrei Lutenco am dat în incinta aceluași Mall peste librăria ”Diverta”. Ne-am bucurat să găsim acolo multe cărți în limba română și engleză, cărți bune și foarte bune (unele dintre ele chiar nu pot fi găsite în altă parte în oraș) și prețuri rezonabile, mai ales la cărțile în limba engleză. Remarcabil și că felicitările (apropo, cum se spune la ”post cards” în limba noastră?, ”felicitări” sună cam prea general) sunt tot în limba română.

Până la urmă Andrei și-a luat ”Dubliners” de James Joyce, iar eu ”Jocul cu mărgelele de sticlă” de Herman Hesse. Nu am putut să nu remarcăm că numele și prenumele ambilor autori încep cu aceleași litere. Așa că pe drumul spre casă ne-am propus exercițiul intelectual de a completa alfabetul scriitorilor numele și prenumele cărora încep cu aceeași literă. Fără Internet la dispoziție, iată cam ce ne-a reușit timp de vreo 20 de minute:
A - ?
B - Bertold Brecht
C - Carlo Collodi, Carlos Castaneda
D - Daniel Defoe
E - ?
F - Francis Fitzgerald
G - Gunter Grass
H - Herman Hesse
I - Ilia Ilf
J - James Joyce
K - ?, L - ?
M - Michel de Montaigne
N - ?, O - ?, P - ?, Q - ?
R - Romain Roland
S - ?
T - Tristan Tzara
U - ?
V - Vladimir Vâsoțki
W - ?, X - ?, Y - ?, Z - ?
Ne ajutați să completăm lista? Numai ciur fără google sau wikipedia!

sâmbătă, 10 ianuarie 2009

Elitar CUC la televizor

Mâine, duminică 11 ianuarie, de la ora 21.35 la Moldova 1 urmăriți emisiunea "Fii Tânăr", care este dedicată Ședintei Elitare XXI a Clubului Moldovenesc de Jocuri Intelectuale.

Ședința a avut loc înainte de revelion. Au participat 4 echipe. Toate cele 4 runde s-au terminat cu înfrangerea jucătorilor (mda, din ultimile ), deși scorurile au fost strânse de fiecare data.

Apropo, este interesant de observat că în ultimile șase Ședințe Elitare (începând cu SE XVI, din decembrie 2006) echipele au obținut victoria la masa de joc doar în 6 runde din cele 25 disputate. Au câștigat doar echipa magiștrilor (SE XVI), Echipa I a Primei Generații condusă de Lucia Aprodu și Echipa II a Noii Generații condusă de Ion Dodi (SE XVII - ultima ediție la care jucătorii au câștigat două runde), echipa Tilimilitreamdia (SE XIII), echipa ACES, al cărei căpitan am avut plăcerea să fiu (la Ședința Magiștrilor, SE XIX) și echipa pretendenților, condusă de Octavian Sirețeanu (SE XX).

Magistru la ultima Ședință Elitară a devenit Viorel Chihai, programator şi lector la Universitatea Tehnică din Moldova, căpitanul selecţionatei http://www.cuc.md/.

Iată și câteva poze de la eveniment:

Sala (evenimentul a avut loc în Clubul ”Decadence”) și echipa www.cuc.md la masa de joc.
***
Viorel Chihai, noul Magistru, alături de coechipieri.
***

Eu, crupierul îmbrăcat în medieval
(am aflat că e costumul lui Casanova doar după ce l-am închiriat
de la Teatrul de Operă și Balet)
și Vera Țurcanu, în costum de franțuzoaica frumoasă.

vineri, 9 ianuarie 2009

Moartea cluburilor de fotbal

Anul nou a adus o blogosferei moldovenesti o surpriză. Am fost [placut] surprins să vad noul blog al unui fost coleg de breaslă ("fost coleg", pentru că din rândurile jurnaliștilor sportivi eu am plecat cam prin 2004; el a ramas) - Sandu Grecu. Ma bucură și mai mult faptul că el chiar are ce spune.

Vorba e că Sandu a fost până nu demult directorul sportiv al clubului de fotbal Beșikaș Chișinău, creat în 2007 de turcul Ozdemir Tarkan și denumit ca atare în cinstea clubului său favorit din Istanbul. Cine știe ce planuri grandioase ar fi trecut prin capul turcului, dar după ce a investit în proiect timp de vreo jumătate de an, acestuia i s-au terminat paralele și jucătorii au rămas fără salarii și prime. Scenariu clasic în Moldova, de fapt. Și n-ar fi fost nimic strașnic dacă Beșiktaș n-ar fi făcut un sezon foarte reușit în Divizia A și n-ar fi promovat în Divizia Națională. Pretențiile echipei și ale jucătorilor au crescut, iar turcul - ia-l de unde nu-i.


Citiți detalii de la prima sursa pe blogul http://sandugrecu.blogspot.com/.

Pe mine istoria cu Beșiktaș m-a amuzat la început (ei, cum să nu zâmbești când auzi acest nume și vezi emblema clubului cu steagul Turciei pe fundal), iar apoi mi-a reconfirmat o imagine demult creată.
Nu m-aș apuca să-l blamez pe turc. Poate i s-au terminat banii, poate a aflat mai multe despre fotbalul moldovenesc. Istoria a arătat încă o dată că sunt multe lucruri putrede în fotbalul moldovenesc. Și problema nu e doar în lipsa antrenorilor de copii.
Lista cluburilor defuncte (dintre cele care au evoluat sau s-au calificat în Divizia Națională) este impresionant de lungă deja: Academia Chișinău, Attila Ungheni, Energhetic Dubăsari, Universul Ciuciuleni, Tricon Cahul, Ciuhur Ocnița, FC Progesul Briceni, Roma Bălți, Nistru Cioburciu, Moldova Boroseni, MHM 93 Chișinău, FC Agro Chișinău, Unisport Chișinău, Torentul Chișinău, Speranța Nisporeni, FC Codru Călărași... acum și Beșiktaș. Tare mă tem de Dacia Chișinău, sincer.

Problemele cele mari ale fotbalului moldovenesc sunt nesiguranța, imposibilitatea unor proiecte fiabile de lungă durată, lipsa viabilității financiare și dictatura intereselor.

joi, 8 ianuarie 2009

Combinatie exploziva inainte de somn

Aseara am privit al doilea film din Decalogul lui Kieszlowski (o serie din zece filme de mediu metraj prezentand subiecte moderne oarecum legate cu cele zece porunci crestine).
In acest al doilea film o femeie este gravida de la amant, iar sotu-i sta pe patul de moarte. Ea insista ca medicul sa-i spuna daca barbatul va supravietui, pentru ca sa stie daca poate sau nu sa pastreze copilul. Filmul lasa acel nod in gat si acea gadileala la lingurita care este masura profunzimii filmelor despre viata si destinul oamenilor.

Regizorul polonez Krzysztof Kieszlowski (in imagine), nominalizat la Oscar pentru Trei Culori: Rosu si castigator al 48 de alte premii, dintre care 8 pentru Decalog, este recunoscut pentru stilul sau melodramatic si filosofic, care il plaseaza in rand cu alti scrutatori ai spiritului uman inarmati cu camera de filmat, cum ar fi Andrei Tarkovski sau Lars von Trier.

Nu am privit inca Decalogul in intregime [mi-am programat zece zile cu cate un film fiecare], dar simt deja un fel de programare pioasa si un fel de luciditate trista de fiecare data cand imi revin in memorie primele doua filme.

Asa ma simteam si aseara, dupa film... Doar ca nu-mi era somn si am hotarat sa mai privesc ceva. Si cum nu aveam puteri [psihologic] pentru inca o bucata din Decalog, am zis sa vad ce mai am prin calculator. Si dracu' m-a impins sa dau peste... "Zeitgeist".

Nu vazusem pana acum documentarul care a ridicat valuri [tsunami] pe Internet, desi stiam ca e inca o teoriei conspiratiei, cu 11 septembrie in prim plan, in care este *demascat* guvernul SUA, care ar fi organizat in intregime evenimentele din acea zi neagra.

Nu stiam insa ca "Zeitgeist" incepe cu o retrasare a originilor crestinismului, in care se arata ca Iisus Cristos este *un mit astrologic al soarelui*, comun in majoritatea protoreligiilor, si - ca urmare - religia nu este decat *o minciuna*, un instrument in mainile celor care *stiu adevarul*.

Nu este un secret faptul ca religiile au multe mituri comune, cosmogonice sau escatologice, am citit-o inca la Eliade (recent am dat chiar peste un nou termen generalizator, "Religiile Abrahamice", pentru principalele religii monoteiste moderne cu origini comune). Totusi, a specula asupra faptului ca oamenii [in majoritate] nu cunosc aceste *mistere*, lasandu-se convinsi ca in spatele lor sta doar o mare conspiratie a puterii, mi se pare destul de cinic. Trebuie sa remarc totusi ca aceasta parte a Zeitgeistului poate fi educativa (sau cel putin informativa) daca este privita cu ochi critic si daca serveste spectatorului drept punct de pornire pentru o analiza mai detaliata a subiectului, care mie personal mi se pare foarte captivant.

Pe de alta parte, "Zeitgeist" este intr-adevar facut foarte bine si chiar convingator. Fragmentul din George Carlin, pe care il admir pentru umorul sau extrem de ascutit, mi-a furat si un zambet. Apropo, iata bucata originala in care Carlin zice: "religion is bullshit":



***
Aceasta receptare intelectuala a subiectului "Zeitgeist", amplificata de imaginile psihotrope cu explozii si asasinari, cu oameni care se arunca de pe WTC, pe fundalul programarii pioase date de filmul lui Kieslowski mi-a provocat aseara un sentiment de confuzie morala pe care de mult nu-l mai simtisem. E ca si cum as privi porno dupa "The Passion of The Christ".

miercuri, 7 ianuarie 2009

Filmul care distruge

Se crede ca cea mai sigura modalitate de a ucide o carte este de a o ecraniza.

Putine sunt filmele care reusesc sa transmita complexitatea si sentimentul cartilor.

De cele mai dese ori vizionarea ecranizarii unei carti citite in prealabil reprezinta un exercitiu intelectual [si involuntar] de cautare a inexactitatilor si a necorespunderilor care sunt introduse in film din cauza constrangerilor industriei. Pentru mine, seria filmelor cu Harry Potter este exemplul perfect in acest sens.

Exista totusi ecranizari care reusesc sa arate o alta latura a cartii, o viziune originala, sa dea o noua dimensiune subiectului. Vezi Stalker sau 1984.

Si cu totul exceptionale sunt ecranizarile care reusesc se recladeasca pe ecran, cu o fidelitate extraordinara, lumea cartii. Sute de mii de fani vor spune acest lucru despre Lord of the Rings, probabil cel mai grandios exemplu de ecranizare dupa Voina i Mir.

***
In ultimul timp observ o noua tendinta. Productii cinematografice apar pe baza sitcomurilor. Serialele cu scenarii cedeaza popularitate in favoarea reality showurilor, iar producatorii incearca sa revalorizeze fostele proiecte televizate pe ecranele mari.

Marele succes recent, Sex and the City, a generat discutii pe marginea posibilelor reveniri ale eroilor altor seriale americane. Astfel in centrul atentiei s-au pomenit cei sase prieteni din serialul meu favorit, Friends. Tabloidul englez The Mail afirma ca toti actorii au zis "da" unui proiect care ar trebui sa inceapa pana la sfarsitul anului 2009. Desi dubii mai exista, mai ales legate de succesul si ponderea lui Jennifer Aniston de dupa serial, un asemenea proiect nu mi se pare imposibil si chiar foarte interesant din punct de vedere comercial.

Cat despre mine... Bineinteles, sunt curios sa aflu ce s-a intamplat in viata "prietenilor" dupa ultimul episod. Dar ma intreb daca acest film nu ar distruge cumva chimia dintre cei sase, care a facut serialul celebru. In plus, un film adevarat nu se va putea limita la filmarile cu jumatati de cafenea sau cu doi pereti, caracteristice pentru serialele TV. Ceva imi spune ca o filmare 3D ar distruge impresia teatralului din serial, datorita caruia situatiile ilare si aproate ireale sunt percepute mai usor si mai sincer.

Eu am vazut Friends in intregime, in ordine cronologica, episod cu episod. Desi pot oricand sa privesc vreun episod sau eventualul film savurand cu placere gag-urile, farmecul Friends nu e in aceste glume, ci in comuniunea celor sase, in felul in care ei si-au impartasit tineretea [si cheltuielile]. Ultimul episod, ultima scena a serialului, in care apartamentul Monicai apare pustiu, iar pe masa raman cheile eroilor, este un final atat de puternic, incat orice dorinta a realizatorilor de a sugera un nou inceput se va lovi de lipsa acelei coeziuni create zi cu zi de Ross, Rachel, Monica, Chandler, Phoebe si Joey (a fost demonstrat de insuccesul serialului Joey, care a urmat pe NBC dupa Friends).

E ca si cum ai revedea fosti colegi la intalnirea absolventilor. Niciodata nu va mai fi asa cum a fost atunci, in anii de scoala sau facultate.


***
Nu in zadar am inceput acest post scriind despre ecranizari.
Ma gandesc cum s-ar numi noul fenomen, al transpunerii serialelor TV pe ecranul mare, daca ar deveni o practica curenta. Nu putem sa-i spunem "ecranizare", pentru ca serialele tot pe ecrane apar, desi mai mici ca dimensiuni.
Poate... cinematografizare?

marți, 6 ianuarie 2009

La multi ani buni!

Gata. A inceput 2009.

Am lasat in urma un an care mi-a adus:
* calatoria in Asia,
* jocurile televizate "Chto? Gde? Kogda?" de la Kiev (vedeti aici ultima stenograma),
* un proiect televizat la Moldova 1, Erudit Cafe, care m-a propulsat, fara sa fiu intrebat, pana si in promoul (sau cum s-o mai numi "zastavka" in romana) canalului.
* inregistrarea Clubului Moldovenesc de Jocuri Intelectuale ca organizatie non-guvernamentala. Iata mesajul meu, in calitate de presedinte, catre membrii acestei comunitati cu ocazia sfarsitului de an.
* succese pe plan profesional si personal ;)

In anul 2008 am avut de a face cu multi oameni rautaciosi, invidiosi, suparaciosi si morocanosi. Pe unii ii cunosc doar dupa nickuri (vezi tu, comunicare in Internet), pe altii i-am privit in ochi, iar catorva chiar le strangeam mana [prieteneste].

Acum, la trecerea dintre ani, imi doresc ca cei rai sa se spele [de pacate], iar cei buni sa se adune.

Imi urez ca in 2009 sa pot ignora mai usor oamenii care ma considera egoist si arogant.
Imi urez ca in 2009 sa pot realiza proiecte serioase impreuna cu oameni care au simtul umorului.
Imi urez ca in 2009 sa am de a face cu oameni care stiu diferenta dintre personal si profesional.
Imi urez ca in 2009 sa fiu mai curajos si mai transant in relatiile interpersonale, sa-mi ajut prietenii si sa fiu indiferent fata de neprieteni.
Asta va urez si voua, indiferent de ceea ce-mi sunteti.
A apărut o eroare în acest obiect gadget