miercuri, 24 februarie 2010

Un an

Activitatea cerebrală browniană poate naște gânduri pe care cu timpul tare greu le regenerezi. Indiferent de valoarea acestor gânduri sau observații, atunci când le uiți, dar încă mai ești conștient că le-ai avut, rămâi cu impresia că ai pierdut ceva tare prețios. De aceea aceste gânduri se scriu de obicei pe hârtiuțe. Hârtiuțele apoi dispar și sentimentul pierderii se accentuează. Noroc de facebook. Acolo ele se păstrează în siguranță, deși se pierd printre felicitari, linkuri, eventuri, farmville-uri și alte celea. Așa că am scotocit prin profil, ca să pun laolaltă niște observații pe care le-am notat în postările de pe facebook în ultimul an.

Astăzi cei care au depus ieri flori la monumentele funerare ale deputaţilor din Sfatul Ţării vor cânta imnul unei ţări pe care nu o vor - Republica Moldova. Vor cânta un imn dedicat unei limbi pe care nu o au, pentru nişte fotbalişti care nu îl știu (Sat, 28 Mar 2009)

Dragostea este un fel de demo version a casatoriei. (Fri, 01 May 2009)

poti coase nasturi oriunde, numai nu pe gura vecinului (Wed, 06 May 2009)

Mi-a luat trei ore sa citesc spamul de pe net azi dimineata. Inclusiv sa-l recitesc pe al meu. (Mon, 08 Jun 2009)

gata gata gata gata... ametesc la calculator... serios. ma duc sa beau aer (Thu, 09 Jul 2009)

Голосуй не голосуй, Все равно... Ian vreo continuare ingenioasă, in afara de ceea pe care o stiu toti :) (Tue, 21 Jul 2009)

You ask me why I say nothing about politics in Moldova? Because we are in deep shit, and while in shit, don't open your mouth. (Tue, 21 Jul 2009)

"shtii cum, nishi nu shtii cum..." (fragment dintr-o discutie la telefon, auzita ieri in trecere) (Fri, 24 Jul 2009)

Cîinele care latră departe ajunge. Cine se scoală de dimineață nu mușcă. (Tue, 28 Jul 2009)

Interviu cu o vanzatoare de flori, ieri la ProTV: - Ati votat? - Nu. - De ce? - Pensia ii mititica... (Thu, 30 Jul 2009)

eu am votat PCRM (Thu, 30 Jul 2009)

nafiga mie iPhone? (Wed, 05 Aug 2009)

noaptea asta va fi lunga. Ce face din oameni un mail necitit la timp. (Wed, 19 Aug 2009)

am baut multa cafea, pentru ca aveam mult de lucru. nu m-a ajutat. am baut o bere. si s-o pornit!!! (Thu, 20 Aug 2009)

Daca-i salbatica-i neagra, daca-i raioasa face nazuri, daca sta pe loc, oamenii lucreaza. Ghici ce e! (Thu, 20 Aug 2009)

Prima regula de dimineata: Cine se scoala primul - face cafeaua, cu conditia ca aceasta sa fie femeia. (Sat, 22 Aug 2009)

Primul Minister creat de noua guvernare va fi Ministerul Reorganizarii Ministerelor. Mai multe detalii in curând pe blog. (Sat, 22 Aug 2009)

Doctore, am o problema in sex. Daca beau, nu pot termina. - Pai, nu mai bea. - Daca nu beau, nu pot începe. (Mon, 24 Aug 2009)

Odata la Erudit Cafe am pus o intrebare, cu cinci indicii, despre "mielofon". Jumatatea de sala care avea mai mult de 22 de ani batea din picioare dupa al doilea indiciu. Iar echipele de la masa, jucatori care nu aveau mai mult de 19 ani, au facut ASA NISTE OCHI MARI cand au auzit raspunsul corect... (Tue, 25 Aug 2009)

Moldova was always independent. Nothing ever depended on it. (Thu, 27 Aug 2009)

Evolutie: Ziua Independentei -> Ziua Republicii -> Ziua Statului -> Ziua Guvernului -> Ziua .... (Fri, 28 Aug 2009)

in PMAN este mai multă lume decât de Ziua Republicii. Din microfon rasuna glotonimul "limba româna". (Mon, 31 Aug 2009)

cu vreo 15 ani in urma 1 septembrie era ziua mea preferata din an. (Tue, 01 Sep 2009)

Сегодня в 21:00 на телеканале "Молдова 1" смотрите новый блокбастер "Молдавский Гамбит"! (Wed, 02 Sep 2009)

Doua animale intruchipeaza modernitatea culturala si politica a Republicii Moldova - ursul Adrian si lupul Marian. (Wed, 02 Sep 2009)

чего-то хочу, а кого, не знаю. (Fri, 04 Sep 2009)

Bring back Coca to Cola! (Fri, 04 Sep 2009)

gata politica, ma duc la tara sa culeg poama (Fri, 18 Sep 2009)

Pe unimedia un oarecare Vasile Arnautu m-a numit "lepadatura asta din Dealul Schinoase [...] nu ti-e rusine sa scrii un asemenea articole dupa ce il lingi pe Voronin si compania alaturi de todercani si celelalte lichele". Cine-l stie pe Vasile Arnautu asta? Vreau sa-i raspund in fata daca mi-i rusine sau nu. (Sun, 20 Sep 2009)

Iaca un om sincer in tara asta: "sunt in sectorul nonprofit si cistig bani din asta" (DumitruM, in comentariile la articolul sau pseudo-critic fata de emisiunea cu Mardare de pe privesc.eu). (Fri, 25 Sep 2009)

Superba: Un prieten adevarat este cineva care, strângându-ti mâna, îti atinge inima. (Fri, 25 Sep 2009)

In ce pozitie face sex Voronin? In pozitia demisionarului. (Fri, 25 Sep 2009)

Deci, in aceeasi ordine de idei, voi incepe prin a mentiona ca, in primul rand, dupa parerea mea... (Thu, 01 Oct 2009)

In anul 1994 acronimul WC însemna pentru mine World Cup. (Mon, 05 Oct 2009)

Una-i sigur: fotbalistii moldoveni au avut o prestatie mai buna decat comentatorii de la Moldova 1. (Sat, 10 Oct 2009)

Daca nu-i cu cine, nici Dumnezeu nu cere. (Sun, 11 Oct 2009 )

Dumnezeu stie trecutul si viitorul nu in sens literal. A sti trecutul inseamna a intelege problema, iar a sti viitorul inseamna a gasi solutia. Dumnezeu este problema si solutia. (Mon, 12 Oct 2009)

Dumnezeu exista numai in trecut si in viitor. El nu se ocupa de asa lucruri marunte ca prezentul. (Mon, 12 Oct 2009)

Parca mai ieri Jurnalul era "cel mai bun debut al anului", Dima Lazur primea premii pentru jurnalismul de investigatie si Craciunul se sarbatorea la Val B. cu toata Comanda... (Thu, 29 Oct 2009)

"COSMOPOLIURETAN" - prima revista a gastarbeiterilor din Moscova. (Tue, 10 Nov 2009)

Contraindicat de citit Dostoievski. Trezeste dorinta de a deveni epileptic. (Tue, 10 Nov 2009)

Ion Cebanu: "Tineretul este un domeniu care mai mult consuma decat produce" (Tue, 10 Nov 2009)

Ghimpu: Am un *****as in maneca (Tue, 10 Nov 2009)

Dr House o pus diagnoza Republicii Moldova: "You've got lupus". (Thu, 12 Nov 2009)

"Marian Lupu a intrat in partid pe dupa spate. La noi mai exista o metoda in partid..." (V. V.) (Thu, 12 Nov 2009)

Николай Басков искренне поблагодарил жителей Бильбао за то, что они назвали свою страну в его честь. (Fri, 13 Nov 2009)

she said yes (Fri, 20 Nov 2009)

starea asta cand vrei sa faci multe, da nu stii de ce sa te apuci in primul rand, cum se numeste? (Mon, 23 Nov 2009)

"fata mare da din tsatse, dorul ca sa mi-l atsatse" cantec popular (Tue, 24 Nov 2009)

Nauchils'a brain igrat', nauchis' stoly toskat'. (Thu, 10 Dec 2009)

La Cernauti a avut loc Congresul Romanilor de Pretutindeni, iar la Lisabona Congresul Moldovenilor de Pistatlocu. (Mon, 14 Dec 2009)

Da "lenjerie intima" nu-i pleonasm? (Sun, 20 Dec 2009)

Iaka de ce snobii apreciaza Eugene Ionesco, da "Dragostea din tei" nu? (Tue, 22 Dec 2009)

Ave Avatar! (Sun, 27 Dec 2009)

"Va luam in atentia ca arenda salii, terasa si parcarea pazita nu se amendeaza." (site despre o sala de nunti) (Mon, 28 Dec 2009)

Doare oleaka capu in 2010 (Fri, 01 Jan 2010)

Hai sa legalizam... constitutia! (Tue, 05 Jan 2010)

instalez "G-Spot" la iPhone... desi nu stiu ce face aplicatia asta, suna promitator (Wed, 06 Jan 2010)

"Moldovenii [...] îs deprinși să fie înconjurați de urât și continuă să nască urâțenii în jur" Viorel Mardare, profetic, inainte de inceputul campaniei de promovare a lui Pavel Turcu (Sun, 10 Jan 2010)

Turcu la Eurovision = Cultura Eurovision. Sunt anagrame. (Wed, 13 Jan 2010)

Conform Regulamentului Circulatiei Rutiere, pasagerii microbuzelor trebuie sa poarte centuri de siguranţă. A văzut cineva vreodată un pasager cu centura de siguranţă in microbuz? (Wed, 13 Jan 2010)

Cumatrismu-i rău? Pana si Dumnezeu si l-a făcut loctiitor pe fiul sau. (Thu, 14 Jan 2010)

”...a pune «cultura naţională» şi «Eurovision» în aceeaşi frază e dovadă de neghiobie sau de rea-voinţă...” a spus Dorin Duşciac, Dr. în Fizică, punând «cultura naţională» şi «Eurovision» în aceeaşi frază (Sat, 16 Jan 2010)

A cincea putere in stat - prostia. (Thu, 21 Jan 2010)

Cel mai interesant pe gerul asta ii de facut baloane de sapun. In teorie, ele ar trebui sa inghete in aer si, cazand pe pamant, sa se strice. (Sun, 24 Jan 2010)

Propun ”ô” din ”ô”. Să fie dezbaterea mai interesantă, ôn fine. (Tue, 02 Feb 2010)

O chestie nu inteleg in Biblie. Prin ce a fost vinovat Iuda ca a facut ceea ce era scris dinainte? Si daca ar fi avut liberul arbitru sa refuze, s-ar mai fi mantuit toata omenirea? Pentru ca asa ni se spune - Isus prin suferintele sale a mantuit omenirea. (Mon, 08 Feb 2010)

Discutie pe ziua de azi: "Nekrotitanium" sau "100 de zile"? (Wed, 10 Feb 2010)

Cu o randunica nu se face zeama buna. Gaina batrana face primavara. (Thu, 11 Feb 2010)

Mișcare de marketing. Primarul capitalei și-a schimbat numele în Dorim Chiartoată. (Mon, 15 Feb 2010)

Duracell sed cell. Dura DEX sed DEX. Durex sed sex. Дура sed дура (Thu, 18 Feb 2010)

"Igrok" de Dostoievski se traduce in engleza "The Gambler", nu "The Player". Iaka limba rusa n-are subtilitatile astea. (Tue, 23 Feb 2010)

Azi dimineata am trecut pe langa Facultatea de Polonistica a Universitatii din Warszawa. Pe cand o facultate de moldovenistica la USM? (Wed, 24 Feb 2010)

sâmbătă, 13 februarie 2010

Jocurile care au început tragic

”Dacă cineva își va rupe gâtul la Olimpiada de la Vancouver, un astfel de incident regretabil s-ar putea să nu se producă pe traseul de coborâre la schi alpin, ci la Whistler Sliding Center, pârtia care va găzdui probele de BOB, SANIE ȘI SKELETON. Acest canal de gheață din Muntele Blackcomb este pârtia cu cea mai mare diferență de nivel din lume (152 m), are o lungime de aproape 1,5 km, șaisprezece viraje, iar viteza care se poate atinge aici depășește 150 km/h. Traseul a fost testat oficial prima dată de săniori, în noiembrie 2008, când mulți sportivi, inclusiv campionul mondial Felix Loch, au suferit accidentări serioase. Câteva luni mai târziu, același Loch stabilea aici recordul din viteză din istoria saniei, 153.98 km/h, făcându-l pe președintele Federației Internaționale, Joseph Fendt, să afirme că Whistler este un atentat la siguranța sportivilor”.
(revista Eurosport, avancronica Jocurilor Olimpice de la Vancouver)


Nu cred că îmi stă în fire să vorbesc despre becușorul care nu arde pe un superb brad de Crăciun, dar deschiderea Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Vancouver chiar a început cu un nod în gât. Moartea lui Nodar Kumaritashvili, săniorul gruzin, devine și mai îngrozitoare când ții minte un articol pe care l-ai citit în revista Eurosport cu câteva zile înainte de Jocuri. Dacă până și președintele federației de specialitate era alarmat de pericolul pe care îl reprezintă pârtia, cum de au putut organizatorii să nu ia toate măsurile de precauție, pentru ca sportivii, mai ales cei care participă la Jocurile Olimpice pentru a respecta dezideratul lui Coubertin (importantă este participarea, nu victoria), să nu se tamponeze mortal de... un stâlp? Nu pot să înțeleg de ce în locul respectiv nu era pus un perete din plastic sau de ce secțiunea respectivă nu era un tunel, pentru că la viteza care se atinge acolo se poate întâmpla orice. Când a pierdut controlul saniei, Nodar avea peste 144 km/h!



Înainte de a trece la ceremonia propriu-zisă, vreau să remarc că deschiderea nu s-a transmis la nici un post de televiziune de la noi. Transmisiunea de pe Первый Канал a fost acoperită cu un film, TVR nu este disponibil, iar Eurosport nu este inclus în pachetul de bază de la SunTV. Așa că a trebuit să mă mulțumesc cu transmisiunea pe Internet. Noroc că am descoperit un site cu imagine HD de o calitate impecabilă:
http://www.eurovisionsports.tv/olympics/hd
Pe acest site vor fi transmise toate evenimentele de la Jocurile Olimpice. Ce-i drept, fără comentarii.

Georgienii au participat totuși. Într-un forum cineva spuse că dacă se retrăgeau, ar fi riscat aceleași penalități ca Togo după Cupa Africii la Fotbal. Vă reamintesc că, în urma unui atentat armat asupra autobusului lor, în care a fost ucis un șofer și răniți cățiva fotbaliști, selecționata statului Togo a fost retrasă din competiție printr-un decret guvernamental, după care a fost suspendată de forul fotbalului african de la turneul următor. Nu cred că delegația Georgiei ar fi avut aceeași soartă în caz de plecau acasă, pentru că ceea ce au penalizat africanii a fost interferența politicii în fotbal, nu retragerea în sine. Totuși, mă bucură faptul că gruzinii au avut tăria de caracter de a rămâne și a ieși la ceremonie.

Ceremonia a fost un spectacol de culori și muzică, regizată de David Atkins (cel care a făcut și deschiderea Jocurilor Olimpice de la Sydney), în care s-a pus mare accent pe multiculturalism. Apropo, Canada a fost unul dintre primele state din lume, dacă nu chiar primul, care a adoptat multiculturalismul ca politică oficială. În jurul la patru totemuri de gheață gigantice, care s-au ridicat ca niște falusuri falnice din centrul arenei, patru grupuri etnice originare din zona orașului Vancouver (Squamish, Musqueam, Lil'wat și Tsleil-Waututh) au întâmpinat oaspeții cu mâinile întinse înainte, zicându-le ”bine ați venit” în propriile limbi. Au urmat apoi imagini și melodii splendide, care trebuie văzute, nu descrise. Tonul l-au dat Nelly Furtado și Bryan Adams interpretând piesa cu denumirea sugestivă ”Bang the Drum”, susținuți de 60 000 de spectatori cărora li s-au distribuit mici tobe.

Deși realizate cu aceeași tehnologie a proiectoarelor imense, fragmentele topirii gheții și a venirii balenelor au fost extraordinar de realiste. Nu au lipsit oamenii agățați pe fire metalice, care făceau piruete în aer. Nu au lipsit dansatorii step, un fel de carte de vizită a regizorului David Atkins, care a pus mare accent pe ei și la Deschiderea de la Sydney (totuși în Australia scena de step a fost mai grandioasă, dansatorii umplând literalmente gazonul și tribunele).

Aprinderea focului olimpic nu a fost foarte spectaculoasă și cu siguranță nu s-a ridicat la nivelul celei de la Barcelona. Era și greu de imaginat ce se mai poate născoci într-un stadion indoor, care limitează mult posibilitățile tehnice. Accent s-a pus pe cei care au aprins focul, de data aceasta patru atleți simultan - Catriona LeMay Doan, Steve Nash, Nancy Greene și Wayne Gretzky. Din păcate, sistemul hidraulic a pus probleme, din cei patru piloni ai compoziției ridicându-se doar trei, dar din fericire asta nu a împiedicat aprinderea focului din cazanul olimpic.

Trist, frumos, Jocurile Olimpice de Iarnă, o adevărată sărbătoare a sportului, au început.

sâmbătă, 6 februarie 2010

Locație

Cineva îmi făcuse mai demult observația că utilizez termenul ”locație” cu sensul de ”loc” sau ”amplasare”. Într-adevăr, DEX-ul oferă o cu totul altă definiție:

LOCÁȚIE, locații, s.f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosință temporară. ♢ Taxă de locație = taxă care se plătește drept sancțiune în caz de depășire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre părți se obligă să procure și să asigure celeilalte părți folosința unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani. [Var.: locațiúne s.f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis.

De atunci am încercat să evit termenul ”locație”, preferând mai autohtonul ”loc”. Dă, nu trebuie să supărăm puriștii. Și asta până când am fost în România. Da, România este împânzită de afișe publicitare cu ”locație” în sensul acesta nou, calchiat din engleză (de la ”location”). Nu este departe momentul când se vor sesiza cei ce alcătuiesc dicționarele explicative, așa cum s-a întâmplat anul trecut în Rusia.

marți, 2 februarie 2010

Tunul de lemn

Este uneori destul să faci un singur lucru pe această lume, pentru a nu o mai părăsi niciodată. Moartea lui Vasile Brescanu a trecut neobservată (pentru mine cel puțin; și ar fi rămas așa, dacă nu scria despre asta Vlad Bolocan), dar filmul lui va rămâne viu pentru totdeauna.

Filmul ”Tunul de lemn”, în regia lui Vasile Brescanu, reprezintă o culme a tragicomediei moldovenești, probabil specia (sau genul?) de film pe care este cel mai dificil să-l faci așa ca să nu pară artificial, ci să rămână natural și firesc.



Regizorul filmului „Tunul de lemn”, realizat de către studioul cinematografic Moldova Film în anul 1986, Vasile Brescanu, s-a stins din viaţă la 3 ianuarie.

Regizorul Vlad Druc: „Pentru mine Vasile Brescan înseamnă o întreagă epocă, am trăit într-o cameră , am împărţit o bucată de pâine. A murit un artist, din păcate, acum, mulţi din artişti mor în mizerie materială, Vasile până la ultima clipă şi-a păstrat integritatea spirituală, a avut acel fler sarcastic faţă de ceea ce se întâmplă în jurul nostru, întotdeauna a fost plin de idei. Dacă am fi putut negocia cu moartea am fi dat zeci şi zeci de mediocrităţi, dar moartea nu negociază şi l-am dat pe Vasile, asta e...”

Vasile Brescanu s-a născut la data de 20 iulie 1940 în satul Goteşti, raionul Cahul. A debutat ca actor în filmul „Aşteptaţi-ne în zori” de Emil Loteanu, în rolul lui Vlaicu. Printre filmele în care s-a remarcat ca actor se numără şi „Hai, murgule, hai!”. În anul 1991 a primit titlul de Maestru în artă.

(jurnal.md)

Jurnal TV despre 10 ani de jocuri intelectuale

luni, 1 februarie 2010

Jocul la 10 ani în ochii omului care a citit toate cărțile

S-au împlinit 10 ani de la primul joc al Clubului CUC în limba română. Sâmbătă, 29 ianuarie, s-a desfășurat a 25-a Ședință Elitară Jubiliară a acestui Club, la care au participat peste 100 de persoane - jucători din diferite generații și invitați speciali.

Să câștigi titlul de magistru este probabil cea mai mare realizare individuală pe care o poți avea în Club. Este o recunoaștere și o apreciere deschisă a valorii tale ca jucător. L-am văzut pe Alexandru Fală plângând o singură dată - atunci când a devenit magistru. Când devenea magistru, Andrei Lutenco spunea: ”Acest titlu este mai important pentru mine decât diploma de la facultate, pe care o primesc în câteva zile”. Alt magistru, Natan Garștea, după primirea titlului scria pe blogul său și mai simplu: ”Sunt fericit”.

La Ședința Elitară Jubiliară s-au dat două titluri de magistru. Titlul oferit lui Octavian Sirețeanu a fost un fel de restanță a Clubului față de un om care, pe lângă faptul că este un jucător și un căpitan foarte bun, a fost și o persoană care a dedicat mult timp și efort pentru dezvoltarea comunității (aici îmi permit să utilizez acest termen, deși părerea desfășurată la subiect mi-am expus-o într-un articol anterior, și încă îmi asum toate cuvintele de acolo).

Titlul obținut de Emilian Galaicu-Păun a respectat tradiția conform căreia Magistru devine jucătorul care se remarcă cel mai mult la Ședința Elitară (cu puține excepții, așa s-a întâmplat mai de fiecare dată). Emil a fost suberb, împreună cu echipa sa de VIP-uri - Angela Aramă, Oleg Efrim, Nicu Țărnă, Sorin Bucătaru, Vasile Botnaru și Constantin Cheianu.

Pentru a veni la Ședința Elitară, Emil s-a oprit din corectura unei cărți (o foarte grea și istovitoare muncă, vă asigur). Apoi a găsit timp pentru a scrie și pe blogul de la Europa Liberă, articol pe care îl reproduc mai jos (și în care mi-am permis să fac câteva corecturi și comentarii, în ceea ce ține de CUC):

BLOG / EMILIAN GALAICU PĂUN

Jucătorul, altul decât al lui Dostoievski


Nimic nu curăţă mai abitir creierul de rugină – pe dinăuntru! – decât jocurile intelectuale, lucru înţeles perfect de Hermann Hesse, autorul nemuritorului Joc cu mărgele de sticlă(dacă tot am deschis lista, amintesc în treacăt alte două titluri: Jucătoarea de go, a lui Shan Sa, şi Maestrul de go, al lui Yasunari Kawabata – pe post de… supliment literar-artistic la jocul propriu-zis). Nu despre „zăbava cetitului” voi vorbi însă în cele ce urmează, ci nemijlocit despre patima – de data asta fără note peiorative în glas – jucătorului. Sigur, altul decât al lui Dostoievski (scuzaţi vă rog, nu pot să nu-l citez pe Leonid Ţâpkin cu O vară la Baden-Baden, roman în care marele Dosto nu face decât să joace şi, de cele mai multe ori, să piardă – până şi inelul de cununie al tinerei sale soţii!!! – la cazinou).

Acum zece ani bătuţi pe muchie (şi o zi, ca să respectăm adevărul istoric: adică, pe 29 ianuarie 2000) nişte tineri de la noi s-au aşezat pentru prima oară – urmând exemplul magiştrilor de la Что? Где? Когда? – la masa de joc, şi uite aşa s-a născut Clubul Moldovenesc al Jocurilor Intelectuale. Întâmplarea face ca din juriul celei de a doua „sesiuni” a CUC-ului (Ce? Unde? Când?), care a avut loc într-un club de la Ciocana, undeva între Biblioteca „Transilvania” şi „Casa Cărţii” (cer iertare, astea chiar mi-s reperele, inclusiv geografice) ["Gentleman Club" se numea, astăzi ”Venezia”, ca să respect adevărul istoric, iar Ședința era a 12-a la număr - M.S.], să fac parte şi eu, alături de Oleg Serebrian, Val & Valentina Butnaru ş.a. Cum se întâmplă de regulă în asemenea situaţii, ţin minte că ne lansasem şi noi într-un fel de competiţie neoficială cu echipa de la masa de joc, încercând să ghicim răspunsul înaintea de a fi anunţat. Probabil am dat şi nişte premii; si – sigur, ne-am dat şi noi cu părerea în ce priveşte desemnarea magistrului. Dacă nu mă înşeală memoria, chiar a lui Marcel Spătaru, actualul conducător de joc. [Nu, Magistru a fost desemnat atunci Andrei Strah - M.S.]

După care, ne-am căutat fiştecare de nevoile lui: eu – pardon! – de cărţi (cetite, traduse, scrise, comentate), CUC-ul de… numărat anii! Glorioşi, din câte se pare. Am fost peste măsură de impresionat când, la şedinţa din ultimele zile ale lui decembrie 2009, am întâlnit cel puţin trei generaţii de „CUC-i”, de la părinţii-fondatori, printre care un cvadruplu magistru, la liceeni. Cum nu mai eram în juriu, ci pe post de sponsor de la Cartier (editură, nu orfevrărie – să nu fie cu banat) ce urma să desemneze cel mai bun jucător, am urmărit „ostilităţile” de la masa de joc cu sufletul la gură, punându-mă involuntar în locul fiecăruia dintre cei şapte, schimbaţi prin rotaţie de îndată ce echipa pierdea (eu însumi am „scos” câteva partide, pentru mine, ghicind vreo patru răspunsuri, insuficiente pentru a accede în marea finală). Mai cu seamă ultimul joc, al echipei LAREME, a fost deosebit de spectaculos – în final, câştigat cu brio! Noul magistru [Victor Drăguțan - M.S.] a fost nu atât ales, cât aclamat de mulţime, iar mie nu-mi rămânea decât să-i înmânez ditamai cărţoiul (aici am o scuză, cartea era cu desene, mai exact cu reproduceri ai marilor iconari ruşi în frunte cu Andrei Rubliov!), Nikodim Kondakov, Icoane. Până aici, toate bune si frumoase…

… dacă din sponsor care oferă unul dintre premii (acum chiar n-am nicio scuză – iarăşi cărţi!!!), nu ajungeam eu însumi, în fruntea unei echipe de VIP-uri (Angela Arama, Oleg Efrim, Nicu Ţarină, Sorin Bucătaru, Vasile Botnaru şi Constantin Cheianu), la masa de joc, sâmbătă 30 ianuarie, şi tocmai la şedinţa jubiliară. Ce să zic, havuzul din grădina publică „Ştefan cel Mare” nu are atâta apă câtă adrenalină a ţâşnit preţ de jumătate de oră, cât ne-a trebuit ca să… câştigăm cu 7 la 5 (de unde Angela Aramă se temea să nu pierdem cu 7 la 0). Şi aşa, tot scuzându-mă că vă bag pe gât cărţi şi iar cărţi, am ajuns la rându-mi magistru: nu că aş mai fi jucat la viaţa mea, ci fiindcă – vorba lui Mallarmé – j’ai lu tous les livres.

Ca să închei cu o replică mai ascuțită la articolul lui Emil, pentru care îi mulțumesc foarte mult, îmi permit să public una dintre întrebările de la ultima Ședință Elitară.

Iată un fragment dintr-o carte: ”Într-un cuvânt, el s-a afundat în lectură și stătea deasupra cărților și zi și noapte și din noapte până ziua. Și de aceea că el dormea puțin și citea mult, creierul lui a început să se usuce și el și-a pierdut mințile cu totul.” Cine este autorul acestei cărți?
A apărut o eroare în acest obiect gadget