miercuri, 25 martie 2009

Cum se face o emisiune TV in Moldova sau istoria si preistoria Erudit Cafe

În sfârşit am găsit un local potrivit pentru emisiunea Erudit Cafe, de la Moldova 1.

După un an de pribegiri prin diferite localuri, cu mesele celea de nuşcâtdemulte kilograme din urma noastră, se pare că am găsit o soluţie care să împace şi lupul (Moldova 1), şi oaia (CMJI?) şi varza (Erudit Cafe). De ieri filmăm în incinta Librăriei din Centru (bd. Ştefan cel Mare 126), care face parte din reţeaua de librării ale Editurii Cartier.

Emisiunea Erudit Cafe, deşi nu are o istorie prea lungă, se poate lăuda cu o preistorie bogată. În acest articol voi povesti cum a apărut ideea unui joc televizat şi cum s-a ajuns la ceea ce este astăzi Erudit Cafe.

Primele încercări

Primul efort de a concepe o emisiune televizată datează din toamna 2003, când Superliga (nivelul superior al Campionatului Ce? Unde? Când?) se disputa la Gentleman Club (astăzi Venezia Club, la Ciocana). Campionatul CUC (este un acronim calchiat din rusă pe care jucătorii îl utilizează în mod curent) era pe atunci la a treia ediţie, dar deja trezise interesul unui grup de oameni de televiziune de la TVM, printre care era şi Andrei Porubin, care urma să devină prezentator. Ideea de atunci era de a transmite Superliga la TVM, însă formatul prea complex şi durata prea lungă a unei etape (vreo două ore jumătate) făcea acest lucru imposibil. În plus, în acea toamnă am plecat la studii în Bulgaria şi negocierile cu TVM s-au întrerupt.

În ianuarie 2004, în trenul Prietenia pe ruta Chişinău-Bucureşti (trenul adolescenţei mele) am făcut cunoştinţă cu o moldoveancă care colabora pe atunci cu nişte canale de televiziune româneşti. I-am povestit despre club şi despre jocurile noastre. Ea s-a arătat foarte interesată. Mai târziu s-a legat o comunicare foarte intensă, scopul căreia era de a încerca realizarea unei emisiuni de tip "Что? Где? Когда?" la Bucureşti. Prezentator trebuia să fie Andrei Gheorghe (în poză), care tocmai plecase de la Pro TV şi căuta un proiect pentru Antena 1. Am discutat atunci şi cu producătorii de la compania "Игра", care deţine drepturile pentru emisiunea rusească. Aflasem că ORT plătea pe atunci cam 80 000 USD pentru o emisiune gata făcută. Conform planului nostru, emisiunea din România trebuia să fie făcută de către români pe bază de licenţă generală, caer ar fi costat mai ieftin, însă ruşii au vrut să participe în mod direct la realizare (adică să vină la Bucureşti şi să filmeze chiar ei), ceea ce ar fi costat prea scump. Din cauza preţului ridicat, sau din cauza altor probleme pe care eu, de la distanţă (pentru că ajunsesem între timp în Franţa), nu le-am mai aflat, proiectul nu a mai prins viaţă.

Apropo, i-am scris recent un mail lui Andrei Gheorghe, în care am încercat să văd dacă mai există interes pentru un asemenea proiect. Răspunsul lui a fost laconic: "momentan nu".

Carte Blanche

Până în iarna anului 2006 am stat în stand-by, din care ne-a scos o propunere de a încerca să realizăm o emisiune în Moldova. Propunerea venea din partea unei firme de marketing proaspăt create (şi care avea să dispară din vizor peste vreo câteva luni, pentru că aşa-i în ţara noastră:). Nu era clar la ce canal urma să fie realizată emisiunea şi nici de unde se vor lua bani.

Şi atunci încercam să coordonez lucrurile de la distanţă. Eu eram în Polonia, iar la Chişinău purta negocierile cu firma de marketing Ion Vasilică, care astăzi este una dintre persoanele cheie ale agenţiei de ştiri Info-Prim Neo. Ion se implicase foarte activ, până şi un slogan născocise: "Bine ati venit la Carte Blanche, unde castigati capital intelectual si nu pierdeti nimic!".

Ideea emisiunii Carte Blanche implica filmările într-un casino. În scurt timp s-a găsit unul interesat (o sală cu nişte aparate cu butoane oribile), care ne-a invitat să filmăm sâmbăta, de la ora 7 până la ora 9 dimineaţa. O propunere pe care nu o puteam accepta. Până la urmă, interesele noastre şi ale firmei de marketing nu au coincis - noi ne doream să facem emisiunea bine, iar ei - repede.

Mai târziu, dacă îmi aduc bine aminte, firma de marketing a avut ceva probleme cu fiscalitatea moldovenească şi proiectul a fost abandonat.

Totuşi, meritul acelei propuneri era de a fi retrezit interesul nostru pentru un proiect televizat. Anume cu acea ocazie a apărut ideea emisiunii Carte Blanche, care astăzi este (parţial) implementată la Şedinţele Elitare ale CMJI. O variantă desfăşurată a regulilor Carte Blanche este descrisă aici.

Cam aşa a arătat ultima Şedinţă Elitară, organizată după regulile Carte Blanche:

Liga Inteligenţei

Deja în toamna anului 2006 interesat de un asemenea proiect s-a arătat postul de televiziune DTV. Am vorbit personal cu directorul canalului, care m-a rugat să scriu un concept. Astfel a apărut ideea unei Ligi a Inteligenţei (denumire care acum mi se pare prea pretenţioasă) în care ar fi trebuit să participe echipe reprezentând licee din Chişinău (idee mai târziu implementată într-un sezon la Erudit Cafe).

Formatul prevedea ca în fiecare emisiune să concureze câte trei echipe, care ar fi discutat în paralel un set de 15 runde-întrebări, cu câte un minut de gândire alocat fiecăreia. Întrebările ar fi avut grade diferite de dificultate, iar echipele ar fi tras la sorţi pe rând ordinea de citire a acestora. Atunci când unei echipe i-ar fi venit rândul să tragă la sorţi, ea ar fi putut paria un anumit număr de puncte în acea rundă. Dupa un minut, echipa care a extras întrebarea urma să răspundă oral, iar celelalte echipe şi-ar fi tastat raspunsurile lor pe ecranele laptopurilor, de unde urmau să fie afişate pe ecranul din spatele prezentatorului. Schematic, sala de joc ar fi arătat cam aşa:

Din păcate însă şi de această dată ne-am ciocnit de nişte realizatori care îşi doreau să facă o emisiune repede şi ieftin. Şi nici măcar nu pot să mă supăr pe ei pentru asta, pentru că într-adevăr acestea sunt constrângerile televiziunilor din Moldova. Unicul platou de filmare care ni s-a propus a fost curtea din faţa cladirii în care se afla DTV. Imposibil de realizat la acel moment.

La ceva timp după ce am înţeles că nu o mai scoatem la capăt cu această Ligă a Inteligenţei, Clubul CUC îşi organiza a 16-a Şedinţă Elitară, la care magistru urma să devină Victor Lutenco. Am invitat atunci pe cei de la DTV să filmeze un pilot pentru o eventuală colaborare. Au venit cu trei camere de filmat. Au filmat jocul magiştrilor din toate unghiurile şi... nimic. Mai târziu am aflat că DTV intenţiona de fapt să facă o emisiune chiar pe baza acelei filmări, dar directorului nu-i plăcuse decorul şi proiectul a fost trimis la rebut. Ce altceva aşteptau ei de la un eveniment organizat de un grup de entuziaşţi într-un club underground în care se înghesuiau 70 de oameni de nu puteau să se mişte cameramanii cu camerele de pe umerii lor?

Different Challenge

Anul 2007 a fost plin de evenimente în Clubul de Jocuri Intelectuale. Programul competiţional s-a extins considerabil, a fost organizată prima Tabără de Vară de Jocuri Intelectuale pentru copii, a apărut site-ul http://www.cuc.md/. Proiectele televizate au fost puse pe poliţa de sus, pentru timpuri mai bune.


Şi timpurile mai bune au venit în ianuarie 2008. După două Şedinţe Elitare (poza de mai sus e de la una dintre ele) organizate în Clubul Different datorită unei relaţii apropiate cu proprietarul acestuia, mi-a venit ideea să organizez un şir de jocuri în acest local - fără televiziune, fără stres, doar pentru plăcerea jucătorilor. De aici titlul Different Challenge şi sloganul "Relax diferit. Chillout intelectual". Formatul era mai complex decât de obicei, ceea ce ne-a permis să testăm mai multe idei pentru un eventual proiect la Moldova 1. Interesul realizatorilor de la postul naţional a apărut în urma unui multi-lobby la care au participat Ion Ceban, care pe atunci era vice-ministru al educaţiei şi tineretului, Natan Garştea, care era un membru al Clubului CUC şi crease impresie la televiziune prin prestaţia sa la un talk show, şi probabil câţiva prezentatori de la "Bună Dimineaţa", care ne cunoşteau şi ne invitau deseori la emisiunea lor.

În urma unui brainstorming la care a participat toată suflarea CUC a apărut şi denumirea noului proiect - Erudit Cafe. În scurt timp la bucătăria lui Andrei Lutenco am definitivat şi structura jocului.

Erudit Cafe

Prima emisiune (este disponibilă pe torrente) s-a filmat pe 25 februarie 2008, în incinta Clubului Different:

Atunci am şi remarcat multe probleme pe care nu le-am rezolvat nici până astăzi, mai ales faptul că echipele nu se aud la masa de joc. Din păcate, jucătorii sunt inhibaţi şi se şuşotesc de teama să fie auziţi de adversari. Acest lucru îi împiedică pe telespectatori să urmărească procesul prin care se ajunge la versiunile de răspuns.

În plus, am avut impresia că oamenii de televiziune învăţa cu noi în paralel cum se face o emisiune-joc. Mulţi au remarcat greşeli de montare, care de cele mai deseori erau făcute în mod deliberat, pentru a dinamiza imaginea de pe ecran, dar pe care ochiul cunoscător al jucătorului de CUC le sesizează instantaneu. Nici eu nu eram sfânt - am avut destule bâlbe, care sunt de obicei tăiate la montaj, dar de care nu pot să mă dezbaier nici până acum (oboseala şi lipsa experienţei îşi spune cuvântul, pardon, bâlba:).

Trebuie totuşi să remarc faptul că Erudit Cafe a fost facută din start fără repetiţii, proiecte pilot, sponsori, localuri speciale şi multe alte lucruri care sunt necesare pentru realizarea unor emisiuni moderne. Noroc de mesele cu butoane moştenite de la Brain Ringul Interuniversitar din 2007, altfel am fi jucat pe mese de bucătărie probabil. Şi noroc de cărţile rămase de la o sponsorizare anterioară din partea Librăriilor Cartier - ne-au ajuns premii exact pentru patru emisiuni.
Aşa că, în asemenea condiţii, primele încercări n-au fost deloc proaste. Dar...

După ce am filmat de două ori la Different, patronul de acolo a decis să-şi închidă afacerea (nu din cauza noastră, bineînţeles :). Ne-am pomenit nevoiţi să găsim rapid un alt local, pentru că peste două zile aveam programate filmări. Noroc de Booz Time, care a fost de acord să ne găzduiască pe o anumită perioadă:

Dar şi la Booz Time s-au terminat degrabă murele... Pentru că era vară, am putut filma câteva emisiuni afară, în curtea televiziunii:

Însă a venit toamna, iar cu ea frigul şi nevoia de a căuta o soluţie pentru încăpere. Abia atunci, în septembrie, am reuşit să ajung în birou la directorul televiziunii, cu care am convenit în sfârşit semnarea unui contract (până atunci emisiunea se filma în baza unui acord amiabil ce se baza pe entuziasmul nostru şi posibilităţile tehnice şi resursele umane ale televiziunii). Atunci televiziunea a acceptat să ne ofere un platou de filmare cu decorul cuvenit. Şi parcă se apucaseră de treabă, pentru că peste ceva timp am primit un proiect de platou. Iată cum ar fi putut să arate decorul de la Erudit Cafe, dacă ar fi fost realizat:




Ca soluţie temporară am fost nevoiţi să transformăm Erudit Cafe în Erudit Cantină. Adică să filmăm în cantina televiziunii. Care arată cam aşa:

Cu tot respectul pentru cei ce lucrează acolo şi pentru oamenii de televiziune care ne-au filmat în acele condiţii, cantina nu este chiar locul care să predispună spre un joc intelectual. Ca să compensez oarecum dezavantajele decorului, am încercat să diversific un pic emisiunile, organizând o Cupă a Liceelor, la care au participat 15 selecţionate din Chişinău şi care a fost câştigată de liceul Mircea Eliade, şi Superfinala Anului, în care au jucat cele mai bune echipe şi care a fost câştigată de Acord. Dar nu a fost suficient.

Am filmat vreo cinci luni în cantină, până când am înţeles că dacă mai continuă aşa, emisiunea îşi pierde nu doar telespectatorii, dar şi jucătorii. Echipele nu se mai înregistrau, jucătorii veneau cu întârziere şi dezorganizarea devenise o regulă pe platoul de filmare.

Am înţeles într-un târziu că nu mai are sens să aştept platoul de la televiziune (s-a început campania electorala şi priorităţile Moldova 1 sunt cu totul altele acum). Aşa că am făcut tot ce mi-a stat în puteri ca să găsesc un alt local - nu e uşor să găseşti pe cineva care te-ar găzdui gratis. Booz Time a acceptat să mai filmăm o dată la ei. Cu această ocazie am invitat în sfârşit trei echipe din afara Chişinăului - până atunci nu-mi permiteam să-i invit la cantină. Dar nici Booz Time nu putea să ne ţină mult.

Soluţia a venit pe neaşteptate de la Cartier, cei care ne oferiseră premiile pentru primele emisiuni din 2008. Ei ne-au propus să filmăm în incinta Librăriei din Centru, o nouă librarie din reţeaua lor:

Ieri am filmat pentru prima dată în noul local. Ce să vă spun? Să compar cantina cu librăria ar fi ca şi cum aş compara piaţa centrală cu piaţa marii adunări naţionale (deşi astea două mai pot fi comparate uneori, mai ales într-o anumită duminică de toamnă).

Vedeţi şi singuri ce-a ieşit. Prima emisiune de la Libraria din Centru va fi pusă pe post chiar sâmbăta asta, de la ora 19.40, la Moldova 1.

Un fel de concluzie

Când realizam prima emisiune, credeam că multe lucruri de care aveam nevoie - sponsori, decor, microfoane - vor veni cu timpul. Însă uite că a trecut un an şi nu ne-am mişcat prea mult de unde am pornit. M-am pomenit nevoit să investesc personal în emisiune prea mult, începând cu timpul pe care îl alocam alcătuirii şi redactării întrebărilor şi terminând cu premiile pe care le cumpăram din bugetul personal. Până acum am tăcut, pentru că mi se pare normal că dacă faci un lucru voluntar (în sens de "cu bună voinţă"), nu trebuie să te lauzi cu asta, nici să ceri socoteală celor care beneficiază de pe urma lucrului tău. Problema e însă din voluntar, eu m-am pomenit la un moment dat obligat să continuu în acest sistem. Situaţia pare să convină tuturor, atât clubului, cât şi televiziunii, numai nu mie.

Din fericire, ştirea bună este că soluţia se întrevede. În contractul dintre CMJI şi Compania Teleradio Moldova s-a convenit că televiziunea va acoperi o parte din cheltuielile pentru realizarea concursului (organizare, întrebări, redactare, cooptarea echipelor, transport, cheltuieli adiţionale). În plus, dacă filmările vor continua să se facă la Librăria din Centru, va apărea şi posibilitatea reală de a coopta şi ceva sponsori. Măcar pentru premii. Deşi eu personal cred că nu este destul. Banii de la sponsori (şi furnizorii de publicitate) sunt absolut necesari pentru îmbunătăţirea montajului şi a resurselor tehnice. Voi menţiona doar două montajul emisiunilor şi la aspectul grafic (de mai mult timp îmi dă târcoale gândul că emisiunea s-ar îmbunătăţi considerabil dacă indiciile ar apărea scrise ).

A rămas doar un fleac - să se găsească cineva care să organizeze jocul, să scrie şi să redacteze teme pentru concurs, să coopteze echipe şi să le pregătească de joc, să caute echipe din afara Chişinăului, să caute sponsori pentru premii.

Şi poate va sosi timpul când Erudit Cafe se va transforma dintr-o emisiune improvizată, amatoricească, statică, neprofitabilă şi greu de urmărit într-un proiect bine regizat, viabil, dinamic, interesant şi popular.

Un comentariu:

  1. Da, Marcel... Am citit si mi-am amintit prin ce am trecut si eu candva, activand la acest post.
    Apropo, demult vroiam sa te rog sa-mi dai un indiciu. Cum sa fac, ca atunci cand dau un clic pe cuvantul evidentiat, sa-mi apara pagina cu sursa? La blog ma refer. Exemplul cu Andrei Gheorghe de la tine.
    Multumesc anticipat si bafta tie cu emisiunea.

    RăspundețiȘtergere

A apărut o eroare în acest obiect gadget