luni, 9 februarie 2009

Note din prima experienta, regasite

Prima dată am fost în Europa, adică în ceea ce numește moldoveanul de rând Europă, în 2001. Era cu ocazia unui stagiu de voluntariat la o mănăstire din Franța, La Salette.
Au trecut opt ani de atunci. Am reușit sa trăiesc, învăț, muncesc în Europa. Să cunosc Europa ceea dinauntru. Chiar să fac parte din ea pentru o scurtă perioadă de timp.
Și uite că recent am dat peste impresiile pe care mi le-am notat atunci, întors acasă după o lună petrecută acolo:

Note din prima experiențã:
“Moldovenii – voluntarii Europei”

Recunosc, am fost pentru prima datã în Europa. Adicã, puțin mai departe de România. Întors de acolo, cred am înțeles în sfârșit cã pe planeta Pãmînt nu existã extratereștri. Miturile despre supra-oameni se prãbușesc ca și planurile cãlãtoriilor intergalactice. Nemții, francezii, spaniolii, italienii, moldovenii, nici unii dintre ei nu-și pot adjudeca vreo calitate anatomicã destul de individualã și specialã ca sã se poatã considera “mai cineva decît altcineva”. Pãrerea mea este destul de justificatã, mai ales cã, fãcînd parte dintr-o societate mai înapoiatã, am și eu dreptul la doza mea de egalitarism.
Cel mai greu în Europa este sã scrii despre oameni. Din aceastã cauzã mulți se complac în a scrie despre instituții. Uniunea Europeanã, Consiliul Europei, organizații, structuri, abstractizãri. Iar Europa se întinde pe o peninsulã nu prea mare, cu douã-trei lanțuri de munți, cu cîteva mãri împrejur, cu oameni care își vãd mai degrabã de munții și mãrile lor decît de structurile europene.
Și asta este foarte important - pentru cã în Europa fiecare își vede de treaba lui și, cel mai ciudat, fiecare se aflã la locul lui.

Europa drumurilor

Dacã vrei sã vezi unde începe și unde se terminã Europa, uitã-te la asfaltul de sub roțile mașinii. O legitate foarte normalã – drumurile late și asfaltate ca la aeroport (comparația este valabilã doar dacã nu ați fost la aeroportul din Chișinãu) se deterioreazã o datã cu apropierea de extremitãți. Dupã autobanurile din Germania urmeazã autobanurile din Austria, cu mai multe intersecții și mai puține benzi, apoi șoselele din Ungaria, de altfel, foarte bine asfaltate, dar înguste, apoi Transilvania, cu drumuri de douã benzi, Moldova, cu drumuri fãrã demarcație și, în fine, Republica Moldova, cu drumurile noastre.

Europa podurilor

O altã variantã, deși mai puțin valabilã, este sã numeri podurile. Germania este, pe bunã dreptate, “țara podurilor”. Am reușit sã numãr peste 30 de poduri consecutive aflate la o distanțã de vreo jumãtate de kilometru unul fațã de altul. Apoi mã plictisisem... Dacã este vreun sat pe lîngã autoban - apare și un pod, dacã trece vreun pîrãiaș - podul devine micã expresie artisticã, iar dacã stau în cale Rinul sau Rona - adevãrate capodopere. Nu în zadar europenii și-au desenat pe valutele lor poduri.

Europa granițelor

Dacã, trecînd granița dintre Germania și Franța, veți observa vama - tot respectul meu, sînteți foarte atent la drum. Scriam într-un articol mai demult: “Ceea ce europenii tind sã rãreascã - frontiere, valute, guverne - moldovenii tind sã înmulțeascã”, dar nicãieri aceastã afirmație nu este probatã mai bine decît în Europa. Vama dintre Austria și Ungaria am trecut-o în 5 minute, dintre Ungaria și România – în zece minute, cea dintre România și Moldova - în douã ore. Nu am zis nimic despre celelalte vãmi, din interiorul Europei, pentru cã, fiind mai zãpãcit, nici nu le-am observat.

Europa banilor

Ceea ce observã un moldovean pentru prima datã, chiar dacã nu a fost niciodatã în Europa, este cã europenii au bani. Cîți? Mulți. Pentru a rãspunde la aceastã întrebare mai exact, am încercat sã calculez bunãstarea oamenilor în Snikers-uri lunare. Pentru un salariu mediu din Republica Moldova, sã zicem 600 de lei, la un preț al unui Snikers de, sã zicem, 4 lei, se pot cumpãra 150 de Snikers-uri pe lunã. Cu 1200 de euro pe lunã, cît reprezintã un salariu obișnuit și nu prea mare acolo, la un preț de 0,75 euro Snikers-ul (cam de douã ori mai scump decît la noi), se pot cumpãra cam 1500 de Snikers-uri pe lunã (cam de zece ori mai multe).

Europa broaștelor

Îmi cer iertare cã am sãrit de la bani direct la broaște, dar cred cã aceste douã noțiuni sînt foarte apropiate. Noi, moldovenii, nu prea putem înțelege de ce, cînd au atîtea parale, francezii mãnîncã broaște. Eu înaintasem o ipotezã - pentru cã au mulți bani, și pentru ca sã nu se îngrașe mîncînd mult, cei de acolo se hrãnesc cu delicatesuri - melci, scoici, broaște...
Noroc cã nu s-au apucat de șerpi sau alt fel de reptile, deși italienii au inventat viermișorii (“vermicelli” - “vermișeli”).

Europa euro

Astãzi totul în Europa se plãtește în euro. Moneda unicã europeanã a devenit un instrument extrem de comod pentru oamenii care cãlãtoresc: în schimb, cei care stau acasã încã mai calculeazã totul în valutanaționalã - în franci francezi sau lire italiene.Marile companii care vînd materie primã sau obiecte foarte scumpe își socot și azi afacerile în vechile unitãți monetare. Oamenii însã deprind mai repede noile reguli și, cãlcînd peste nostalgia deutschmark, își cumpãrã țigãrile în euro.

Europa strãinilor

Cel mai greu în Paris este sã gãsești un francez pur sînge. Arabi, africani, bulgari, moldoveni împînzesc strãzile acestui celebru oraș. Nu în zadar extremistul, naționalistul Le Pen a obținut un asemenea succes anul acesta. Unii francezi resimt dur invazia de strãini și își doresc, normal, o curãțare. Și asta pe fondul lejeritãții cu care trateazã aceastã problemã autoritãțile și, în special, poliția. Timp de doi ani cît trãiesc în Franța, doi homo sovieticus pe care i-am întîlnit acolo nu au fost întrebați niciodatã de documente de identitate, iar toate amenzile pe care le-au primit pentru cãlãtoriile fãrã bilet în trenuri le-au fost trimise la adrese fictive, pe care tot statul francez le-a acordat.

Europa lãzilor de gunoi

O mare calitate a europenilor este cã pun lãzi de gunoi la fiecare colț. Nu pot sã zic cã oamenii noștri sînt mai iresponsabili, aruncînd ambalajul de la bomboane pe jos, acum, cînd am vãzut densitatea lãzilor de gunoi în Europa. Cînd, pe un petic de stație de alimentare, în jurul meu se înalțã cinci lãzi de gunoi ca niște butoaie, chiar mi-i rușine fațã de mine însumi sã arunc chibritul alãturi. Nici nu pot sã-mi imaginez cît de mai curat ar fi orașul nostru dacã s-ar dubla numãrul tomberoanelor!

Europa tinerilor

Este foarte bine sã fii tînãr în Europa. Distracții - cît încape, prieteni - dacã vrei, viitor luminos. Există însã o eternã problemã a țãrilor dezvoltate - mîna de muncã ieftinã a emigranților, care limiteazã serios numãrul locurilor de muncã disponibile, mãrind șomajul. O și mai mare problemã este faptul cã mulți tineri se complac în situația lor de șomeri care nu fac nimic în afarã de a-și primi indemnizația, de altfel, destul de consistentã. Într-un cuvînt - hippioți.

Europa fetelor

Adriana Sklenarikova, Ewa Herțigova, Ana Kurnikova... Cele mai frumoase fete pentru europeni vin din estul Europei. Fetele din vest au parcã ceva din complexele începutului de secol. “Fierbințeala franțuzoaicelor” este mai degrabã o scuzã decît o laudã. Iar ceea ce este și mai grav - fetele de pe stradã nu se uitã în ochii tinerilor. Unica lor calitate, mai des întîlnitã, este fundul bine sculptat în sãlile de fitness.

Europa limbilor

Am zis cã marea și principala diferențã dintre europeni este limba pe care o vorbesc. Dar și marea calitate este cã multe dintre limbi se aseamãnã. Cred cã am avut prima experiențã esperanto din viața mea, atunci cînd a trebuit, timp de douã zile, sã comunic cu un brazilian care cunoștea numai portugheza și spaniola, iar eu - franceza și italiana. Am realizat astfel un lucru - înțelegînd tot mai puțin din limba lui, comunicam tot mai interesant și mai captivant.
Perfecționarea mijloacelor de comunicare duce la automatizarea și de-estetizarea comunicãrii.

Europa voluntarilor

Foarte mulți oameni în Europa lucreazã... gratis. Este ceea ce eu aș numi “experiențã gratuitã”. Este un fel de școalã în care prestezi servicii. Adicã, lucrezi la un ziar, de exemplu, pentru care scrii un articol fãrã a fi plãtit. Marele avantaj este cã niciodatã nu ți sepoate reproșa calitatea muncii. În general, europenii se împart în patru grupuri:
(a) salariații - care muncesc și primesc bani,
(b) șomerii - care nu muncesc, dar primesc bani,
(c) ilegalii - care nu muncesc și nu primesc bani
și (d) voluntarii - care muncesc și nu primesc bani.
Moldovenii sînt voluntarii Europei.

Europa oamenilor

Omul european seamãnã perfect cu moldoveanul care are bani, care este bun la suflet și nu stresat, care are un lucru de fãcut, care nu prea respectã tradițiile populare pentru cã are precedentul lucru de fãcut,care nu ezitã sã comunice, dar nici nu este obsedat de a face cunoștințã cu oameni noi, care nu socoate banii, dar nici nu este indiferent fațã de salariul pe care îl are, care cîntã la chefuri, deși cîntã întotdeauna același cîntec.Ca sã încerc o definiție, aș spune cã omul european este un om care are pielea albã sau neagrã, este bun la inimã, sãnãtos, folosește euro, are o mașinã sau o motocicletã, sau o bicicletã, se considerã inteligent, nu se bagã mult acolo unde nu-i fierbe oala, nu știe prea multe despre Republica Moldova, și, în general, “s’en fichã” de multe chestii care nu-l privesc personal.

3 comentarii:

  1. Super articol, m-am delectat cu ficare rând și-am râs out loud :)
    La mine caietele, carnețelele, bonurile de casă, memo-stick-urile de pe pereți sunt pline de notițe, cuvinte cheie, comparații, chestiuțe.. dar rar când mai ajung să îngheg text întreg, pt că impresiile tot continuă să apară..

    RăspundețiȘtergere
  2. drăguţ articol..l-am citit cu placere.

    RăspundețiȘtergere
  3. Imi place cum scrii, fratele meu de peste Prut! Sa nu uitati niciodata de unde a-ti plecat! ;)

    RăspundețiȘtergere

A apărut o eroare în acest obiect gadget