miercuri, 7 ianuarie 2009

Filmul care distruge

Se crede ca cea mai sigura modalitate de a ucide o carte este de a o ecraniza.

Putine sunt filmele care reusesc sa transmita complexitatea si sentimentul cartilor.

De cele mai dese ori vizionarea ecranizarii unei carti citite in prealabil reprezinta un exercitiu intelectual [si involuntar] de cautare a inexactitatilor si a necorespunderilor care sunt introduse in film din cauza constrangerilor industriei. Pentru mine, seria filmelor cu Harry Potter este exemplul perfect in acest sens.

Exista totusi ecranizari care reusesc sa arate o alta latura a cartii, o viziune originala, sa dea o noua dimensiune subiectului. Vezi Stalker sau 1984.

Si cu totul exceptionale sunt ecranizarile care reusesc se recladeasca pe ecran, cu o fidelitate extraordinara, lumea cartii. Sute de mii de fani vor spune acest lucru despre Lord of the Rings, probabil cel mai grandios exemplu de ecranizare dupa Voina i Mir.

***
In ultimul timp observ o noua tendinta. Productii cinematografice apar pe baza sitcomurilor. Serialele cu scenarii cedeaza popularitate in favoarea reality showurilor, iar producatorii incearca sa revalorizeze fostele proiecte televizate pe ecranele mari.

Marele succes recent, Sex and the City, a generat discutii pe marginea posibilelor reveniri ale eroilor altor seriale americane. Astfel in centrul atentiei s-au pomenit cei sase prieteni din serialul meu favorit, Friends. Tabloidul englez The Mail afirma ca toti actorii au zis "da" unui proiect care ar trebui sa inceapa pana la sfarsitul anului 2009. Desi dubii mai exista, mai ales legate de succesul si ponderea lui Jennifer Aniston de dupa serial, un asemenea proiect nu mi se pare imposibil si chiar foarte interesant din punct de vedere comercial.

Cat despre mine... Bineinteles, sunt curios sa aflu ce s-a intamplat in viata "prietenilor" dupa ultimul episod. Dar ma intreb daca acest film nu ar distruge cumva chimia dintre cei sase, care a facut serialul celebru. In plus, un film adevarat nu se va putea limita la filmarile cu jumatati de cafenea sau cu doi pereti, caracteristice pentru serialele TV. Ceva imi spune ca o filmare 3D ar distruge impresia teatralului din serial, datorita caruia situatiile ilare si aproate ireale sunt percepute mai usor si mai sincer.

Eu am vazut Friends in intregime, in ordine cronologica, episod cu episod. Desi pot oricand sa privesc vreun episod sau eventualul film savurand cu placere gag-urile, farmecul Friends nu e in aceste glume, ci in comuniunea celor sase, in felul in care ei si-au impartasit tineretea [si cheltuielile]. Ultimul episod, ultima scena a serialului, in care apartamentul Monicai apare pustiu, iar pe masa raman cheile eroilor, este un final atat de puternic, incat orice dorinta a realizatorilor de a sugera un nou inceput se va lovi de lipsa acelei coeziuni create zi cu zi de Ross, Rachel, Monica, Chandler, Phoebe si Joey (a fost demonstrat de insuccesul serialului Joey, care a urmat pe NBC dupa Friends).

E ca si cum ai revedea fosti colegi la intalnirea absolventilor. Niciodata nu va mai fi asa cum a fost atunci, in anii de scoala sau facultate.


***
Nu in zadar am inceput acest post scriind despre ecranizari.
Ma gandesc cum s-ar numi noul fenomen, al transpunerii serialelor TV pe ecranul mare, daca ar deveni o practica curenta. Nu putem sa-i spunem "ecranizare", pentru ca serialele tot pe ecrane apar, desi mai mici ca dimensiuni.
Poate... cinematografizare?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

A apărut o eroare în acest obiect gadget