miercuri, 29 iulie 2009

Amu-i amu

Băi democraților, l-ați căcat pe Lupu, amu să vedeți cum o să trageti de el acuma.

miercuri, 22 iulie 2009

Despre încăpăţânarea de a avea totul

Azi dimineaţa luând taxiul pentru a câta oară mi-a revenit gândul la faptul că deja de mai bine de un an tot mă pornesc la şcoala de şoferie şi nu mai ajung. Apoi am zărit în faţa taxiului meu o Toyota Corolla dărăpănată, care să fi avut vreo 20 de ani. Mi-am amintit atunci că maşina mea preferată din copilărie (în sensul în care copii de generaţia mea răspundeau la întrebarea care este maşina ta preferată? în anchetele colegilor) era Toyota Corolla. Gândul m-a dus mai departe către colecţia mea de fantişi Turbo (nici nu mai ţin minte cum le ziceam - nacleişi, multişi?), strânsă cu multă sârguinţă prin clasele a treia - a patra, şi care se mai păstrează şi astăzi datorită unor albume în care le-am pus prin clasa a cincea.

Abia astăzi îmi dau seama că de fapt niciodată nu mi-au plăcut maşinile. Niciodată nu am visat că voi conduce. Pasiunile mele din copilărie erau altele. Fotbalul, cărţile, jocurile de masă inventate tot de mine. Dar niciodată n-am fost interesat cu adevărat de maşini, am avut puţine maşinuţe-jucării, de care mă plictiseam repede şi reveneam la carte sau la televizor.

Şi totuşi de ce am pierdut atâta efort şi timp pentru a colecţiona abţibildurile Turbo? Din acelaşi motiv din care tot pe atunci începusem să colectez monede şi timbre, iar mai târziu am început să cumpăr Arborele Lumii, 100 de personalităţi şi Art Gallery.


Până astăzi, am cumpărat vreo 70 de numere de Art Gallery, care, împreună cu mapele lor cu tot, m-au costat vreo 2300 de lei. De aceşti bani puteam să îmi cumpăr cel puţin vreo patru volume serioase despre istoria artei, cu mult mai eficiente probabil pentru cineva care are scopul să o cunoască. Dar oare acesta era scopul atânci când mă apucam să cumpăr Art Gallery? Nu, cu siguranţă, sau cel puţin nu doar acesta. Ca să fiu sincer cu mine însumi, nu am citit nici un număr din cele şaptezeci şi totuşi am continuat să le cumpăr. De ce? Aveam o scuză - timpul din viitor, pe care îl voi avea cândva pentru a citi aceste reviste. Şi copiii, bineînţeles. Dar timpul din viitor a venit deja pentru colecţia de Arborele Lumii, pe care am făcut-o (deşi nu integrală) în studenţie, cu vreo şase ani în urmă, iar eu aşa şi nu am mai profitat de acest timp, pentru că el a fost acoperit de alte eforturi de a acoperi alte colecţii.

În ultimul timp am avut mai multe resurse pentru a-mi cumpăra cărţi. Am căutat mult timp cărţile fraţilor Strugraţchi, dar anume într-o colecţie care să acopere toată opera lor. Am găsit-o, am luat-o, am pus-o pe poliţă şi în jumătate de an de atunci am citit doar jumătate din primul roman. Iar colecţia are 10 volume a câte 4-5 romane fiecare, cel puţin. Cam aşa s-a întâmplat şi cu cărţile lui Terry Pratchett. Am cumpărat vreo 15, am citit doar 2 (mai târziu urma să-mi dau seama că sunt din seria lui de cărţi pentru copii).

La un moment dat mi-am dat seama că arunc prea mulţi bani pe cărţile din magazin, care sunt scumpe. Am hotărât să scot cărţi la imprimantă. Am scos multe, vreo 30 cred, poate chiar mai multe, inclusiv operele complete ale unor scriitori. Am citit doar una dintre ele (Fabrica de Viespi, de Iain Banks, apropo, recomand). Apoi am început să downloadez cărţi audio din torrente. Încă mai multe decât cele scoase la imprimantă. Am ascultat doar Şveik, dar nici pe acela până la urmă.

Acum îmi dau seama că această goană după reviste de colecţie, cărţi, romane tipărite la imprimantă şi audiobookuri nu se deosebeşte cu mult de acel efort de a colecta abţibildurile Turbo. Este doar o altă formă a aceleiaşi obsesii caracteristice omului - de a avea totul. Dar aşa cum omul nu poate avea totul absolut, el îşi defineşte propriul tot, îngustează limitele totului absolut după propriile criterii, îl pune în graniţe inventate de el sau preluate de la alţii.

Aşa s-ar explica şi efortul meu de a acoperi cât mai multe statistici ale jocurilor intelectuale pe http://www.cuc.md/, deşi acestea nu par să intereseze prea multă lume. Tot aşa se explică orice încercare de a face statistici, fie ele în afaceri sau în sport (un coleg spunea că sensul baseballului în SUA sunt statisticile - jocul în sine nu contează atât de mult).

Încăpăţânarea de a acoperi totul are multe manifestări. Să priveşti neapărat toate episoadele din Friends, sau cel puţin să le ai în calculator, să vezi neapărat toate golurile marcate de naţionala de fotbal, să ai neapărat toţi prietenii conectaţi în Facebook, să guşti neapărat toate ceaiurile din colecţia Lipton, să-ţi doreşti ca iubitul tău să-ţi spună câte un compliment în fiecare zi. Această încăpăţânare este independentă de raţiune şi chiar o subjugă, impunând-o să nască argumente care să acopere, să justifice, sau mai bine zis să scuze dorinţa de a avea totul (ca de exemplu faptul că o colecţie de reviste se face pentru copiii pe care încă nu-i ai, sau pentru timpul liber din viitor). Şi faptul că eu citesc unele cărţi din cele pe care le am în colecţii nu este decât o scuză.

În viziunea mea, dorinţa de a avea totul se înscrie în rând cu libidoul şi thanatosul printre principalele forţe motrice ale unei vieţi. Ca şi celelalte două ea este periculoasă, dar şi productivă. Este ca o pedală de viteză pe care trebuie să o ţii în frâu pentru ca ea să nu se transforme în fanatism.

Dar până la urmă, aşa cum am mai spus, fiecare îşi defineşte (sau preia definiţii inventate de alţii, oameni - ca în cazul scriitorilor şi al operelor lor complete, sau structuri - ca în cazul gumelor Turbo) propriul tot, sau mai bine zis propriile toturi, pentru că ele sunt multe şi, deşi interacţionează, sunt independente între ele. Aici, la definirea totului, se pare că avem un infim liber arbitru. Şi acest liber arbitru, dacă este ascultat cum trebuie, poate să ne ajute să înţelegem care este principalul nostru tot, adică totul primordial, adică sensul vieţii.

Iar acest sens al vieţii este acel tot pe care nu îl strângem, nu îl culegem, ci îl creăm. Acel tot care nu intră, ci iese din mâinile noastre. Este o metamorfoză esenţială pe care orice om trebuie să o înţeleagă - transformarea încăpăţânării de a avea totul în încăpăţânarea de a da totul. Nu totul absolut, ci acel tot pe care tot tu îl defineşti. În esenţă, aceste două obsesii, de a avea sau de a da totul sunt manifestările aceleiaşi forţe, dar cu o încărcătură etică diferită. Încăpăţânarea de a avea totul este nesăţioasă, se hrăneşte din sine însuşi şi nu poate fi niciodată satisfăcută, pentru că ea naşte noi şi noi obsesii, pe când încăpăţânarea de a da totul este autosuficientă şi se îndestulează prin însuşi actul cedării.

Omul se naşte cu încăpăţânarea de a avea totul. Mâinile bebeluşului trag totul în gură. Dar realizarea umanului, satisfacerea finală a Eului adult nu poate avea loc decât odată cu metamorfoza obsesiei totului. Iată esenţa şi sensul vieţii.

marți, 21 iulie 2009

Смешно до слёз

La a treia vizionare consecutivă mă ţin de burtă:

Mailul cu gândăcelul

Există, mai ales în tinereţe, momente când te apuci să scrii un mail şi parcă în loc de mail ai descrie întreaga ta viaţă, sau mai bine zis fragmentul cela de viaţă în care trăieşti la momentul când scrii mailul, nu pentru destinatarul mailului, ci pentru tine însuţi. Pentru ca mai târziu, când dai peste acel mail în cutia de mesaje trimise să-ţi aminteşti cum a fost atunci, cândva.

Iată câteva fragmente din mailul pe care l-am trimis în aprilie 2005 unui prieten căruia atunci îi spuneam "midvijonok", pentru că "midvijonok" este cel mai bun prieten al lui "iojik":

Uai Slafof tu shota nu scrii...
Ori tsi-ai luat nasu la purtare, ori tsi-ai gasit vreo midvijenie :)
Intselegi ce vreau sa spun, midvijonok cand face dvijenie se cheama midvijenie:)

Eu am stat tata ziua acasa, adica toate zilele shi m-am uitat la vreo 10 kinouri in trei zile, dintre care 3 de Emir Kusturica... Asha o romantika m-o palit... Cum zice un erou de-al lui in Vremea Tsiganilor: "Absoliutno Romanticino!".

Azi iaka ninune am primit o groaza de mailuri. Shi numa nidvijonok nu scrie...

- Uite ca ai venit ! – a spus Aricel, dupa ce s-a trezit shi l-a vazut pe mansarda pe Ursulets.
- Am venit.
- Si unde ai fost?
- N-am fost la tine de foarte mult timp – a spus Ursulets.
- Cand dispari, trebuie sa-ti anunti din timp prietenii.
:o)


La mine viatsa nu-i o floare. M-o durut schinarea tat uikendu shi acuma ma doare... De sambata pe duminica n-am putut dormi - groaznic. E o fishka sub omoplat. Nerv. Hrenioznaiu ce sa fac. M-o apucat acuma vreo doua saptamani, da asha cateoleaka. Da sambata am jucat fotbal, shi cand m-o apucat!!! of, parca aveam un cutsit in spate - serios.

[n.: mai târziu urma să aflu că am de fapt o hernie de disc, de care nu voi putea scăpa toată viaţa. din păcate]

De fumei nishi nu graiesc. :o)...

Am fost la Blagoevgrad pentru doua zile - la Universitatea Americana din Bulgaria. Mama ce camin au aceea acolo!!! WOW!!! fsio vyshii poleot! internet in camere, biliard, televizoare plate pe hol, discoteca in camin pana shi duminica seara... uai, nushtiu cand invatsa oamenii ceia, pentru ca fumeaza de dimineatsa pana seara... :)

[n.: încă nu văzusem Campusul de la Natolin :) ]

shi era o tipa acolo, care nushtiucatsi ani in urma l-o intalnit pe Mardare, un drug de-al meu cu zamashte de artist, la o tabara de debate. Shi Mardare pe atunci era cel mai bun prieten al meu (un fel de Midvijonok pe atunci, deshi incomparabil :o)... shi s-o intors el din Romania cu inima franta - mama ce fata!!! ce copil!!! (shi mie shi lui ne plac copiii in fete)... Mai in scurt mi-o povestit cum fata i-o promis cel mai tare orgasm din viatsa lui shi ca sa i-l demonstreze l-o dus noaptea in fata shinelor de tren shi o ashteptat trenu care o trecut la 20 de centimetri de fetsele lor shi ei se uitau la el... Apu imaginea asta cu trenu care trece in fatsa mea m-o urmarit shi pe mine (chiar daca eu n-am trait faza, da numa am auzit-o de la Mardare) vreo catsiva ani... Ea era fata cu trenu...

Karoche, nu-i nimic intre noi, ea e intr-adevar mica, micutsa, dar e placuta... Uneori nervoasa. Vine dintr-o familie nu prea instarita shi ii e greu la studii pentru ca nu are bursa shi tre sa-shi plateasca cursurile. Banii ii face in America in timpul verii prin Work and Travel...

Inca o chestie imi amintea de ea inainte sa o cunosc.. O poezie cu un Gandacel pe care mi-a citit-o Mardari dupa ce s-a intors din Romania, shi pe care ea i-a recitat-o acolo... Pana la urma mi-a recitat-o shi mie, la ora patru dimineatsa in gara la Blagoevgrad, cand eu trebuia sa iau trenu catre Sofia...

Iaka poezia (inchipuie-tsi cum o spune un copil mic cu intonatsie :)

GANDACELUL
de Elena Farago

- De ce m-ai prins în pumnul tau,
Copil frumos, tu nu stii oare
Ca-s mic si eu si ca mã doare
De ce mã strangi asa de rãu?
Copil ca tine sunt si eu,
Si-mi place sã mã joc si mie,
Si mila trebuie sã-ti fie
De spaima si de plansul meu!
De ce sã vrei sã mã omori?
Ca am si eu pãrinti ca tine,
Si-ar plange mama dupa mine,
Si-ar plange bietele surori,
Si-ar plange tata mult de tot
Cãci am trait abia trei zile,
Indura-te de ei, copile,
Si lasa-mã, ca nu mai pot!...
Asa plangea un gandacel
In pumnul ce-l strangea sã-l rupa
Si l-a deschis copilul dupa
Ce n-a mai fost nimic din el!
A incercat sã-l mai invie
Suflandu-i aripile-n vant,
Dar a cazut în tarna frant
Si-ntepenit pentru vecie!...
Scarbit de fapta ta cea rea
Degeaba plangi, acum, copile,
Ci du-te-n casa-acum si zi-le
Parintilor isprava ta.
Si zi-le ca de-acum ai vrea
Sã ocrotesti cu bunatate,
In cale-ti, orice vietate,
Oricat de far-de-nsemnatate
Si-oricat de mica ar fi ea!

Ultimile doua strofe nu mi le-a spus, pentru ca a zis ca-s prea comuniste...

In plus, cand jucam mafia, am pus un pariu cu ea cum ca ea e mafioata... Am pus pariu pe winners wish (cel care cashtiga pune o dorintsa celuilalt - o porunca)... Shtiam ca nu e mafioata, shi am mers la pariu asta pentru ca vroiam sa vad ce-shi doreshte ea. Eram intrigat sa-i indeplinesc o dorintsa. N-a vrut sa aiba dorintsa... Dar am convins-o shi ma rugat sa-i spun o poezie care s-o impresioneze. N-am shtiut... In schimb i-am promis ca-i trimit pe mail...

Shi de atunci poezie n-am trimis. In schimb in fiecare zi, in afara de week-end, deja mai mult de o saptamana, ii traduc cate o istorioara din IOJIK V TUMANE shi ii trimit pe poshta... Nu mi-a raspuns la ele niciodata, da sunt sigur ca le citeshte...

[n. aşa am început să traduc poveştile despre Aricel]

Uite-asha...

Hai, ca s-a lungit vorba...

Al tau iojik,

PS. TU CAND VII LA SOFIA, NNA??????

luni, 20 iulie 2009

Cui aparține Eminescu?

Nu am nimic împotriva exegeților lui Eminescu, cel mai mare poet al poporului meu. Sunt bravo că promovează valorile și știți voi mai departe...

Dar mă roade la linguriță atunci când văd așa ceva:


Adică cineva l-a privatizat pe poet și i-a făcut site oficial? Ori cum să înțeleg asta? A, Andrușa Lu?

Fumatul este limitat in mai multe state

Turcia a intrat în următoarea fază a luptei împotriva fumatului la 19 iulie, prin extinderea interdicţiei pentru cafenele, baruri şi restaurante. Prin acest program, ţara îşi propune să reducă obiceiul celor 22 de milioane de persoane, jumătate din populaţia adultă de sex masculin, de a fuma.

Fumătorii cu experienţă din Cipru vor fi, de asemenea, loviţi de interdicţia de a pufăi în locurile publice. De la 1 ianuarie 2010 fumatul va fi interzis în restaurante, baruri, cluburi de noapte şi la locurile de muncă, amenzi serioase fiind prevăzute pentru cei prinşi.

Irlanda a impus la nivel naţional interzicerea fumatului la locul de muncă încă în 2004. Statele americane, inclusiv California şi Florida, au interdicţii similare încă din 2003.

În noiembrie 2004, Bhutan a devenit prima ţară din lume în care vânzările de tutun au fost interzise în întregime.

Iată câteva detalii cu privire la alte ţări care au interzis fumatul în unele forme din 2008 încoace:

2008:

Franţa: Fumatul în magazine, birouri si alte locuri publice a fost interzis începând cu februarie 2007, dar o scutire pentru baruri şi cafenele a fost aplicată până la 1 ianuarie 2008.

Turcia: A fost adoptată o lege pentru interzicerea fumatului în baruri, cafenele, restaurante şi alte locuri publice pentru a fi pusă în aplicare în întregime la cel puţin 18 luni de la semnarea legii de căte preşedinte.

Thailanda: De la 17 februarie, Thailanda a extins interdicţia privind fumatul acoperind şi barurile şi birourile cu aer condiţionat şi pieţele în aer liber.

Germania: Începând cu 1 septembrie, 2007, Germania a interzis fumatul în toate clădirile federale şi în transportul public. Interzicerea fumatului în baruri în cele 16 state federale ale Germaniei a fost contestată în instanţa de judecată în iulie 2008. Cele mai multe state adoptă în prezent liniile directoare stabilite de către instanţa de judecată, care permite excepţii în cazul barurilor prea mici pentru crea o zonă separată pentru fumători. Aproximativ unul din trei adulţi germani fumează.

Olanda: Interzicerea fumatului a intrat în vigoare în cafenele, baruri şi restaurante. Fumatul canabisului este încă permis în cafenelele care vând marijuana.

Elveţia: Interzicerea fumatului în locurile publice a intrat în vigoare la 1 iulie. Cu toate acestea, fumătorii din Geneva au răsuflat uşuraţi la 30 septembrie, după ce instanţa de vârf a anulat interdicţia, afirmând că guvernul local şi-a depăşit puterile.

India: Fumatul a fost interzis în locurile publice începând cu 2 octombrie în încercarea de a lupta împotriva cauzei directe sau indirecte a unei cincimi din decesurile din ţara care este al treilea consumator de tutun din lume. Se estimează că interdicţia, care acoperă toate birourile şi restaurantele, va afecta în jur de 240 de milioane de fumători.

2009:

Indonezia
: Organismele islamice de vârf au decis la 25 ianuarie să nu interzică fumatul pentru musulmani. Cu toate acestea, Consiliul Ulema a emis o fatwa interzicând fumatul în locurile publice sau de către femeile gravide şi copii. Unele oraşe din Indonezia, inclusiv Jakarta, au interzis fumatul în public, dar în practică regulile nu sunt respectate.

Croaţia: Legea cu privire la interzicerea fumatului în toate locurile publice a intrat în vigoare pe 6 mai spre indignarea unui milion fumători.

Bulgaria: Pe 15 mai legislatorii au votat interzicerea fumatului în spaţiile publice începând cu iunie 2010, ignorând protestele de la producătorii de tutun şi de la industria turistică. Fumatul este deja interzis in spitale, taxiuri şi birouri.

Grecia: A interzis fumatul în locurile publice închise începând cu 1 iulie.

Olanda: Olanda declară că va suspenda monitorizarea cafenelelor mici, aflându-se în aşteptarea unei interdicţii mai ferme a fumatului în locurile publice.

miercuri, 15 iulie 2009

Monoloagele din autobus

Trei mici bucăţi pseudoliterare pe care le-am scris într-un autobus din Sofia, Bulgaria, cu şase ani în urmă:

I. Lumea

In pieptul meu acuma muncitorii fac grevă. Dau cu topoarele în cutia toracică. Eh, muncitorii ăștia, sunt mici de tot, mai mici decât puricii. Și-mi furnică pieptul pe dinăuntru. De fapt, cred că greșesc. Nu sunt muncitorii, e vreun student oarecare, mai mic decât muncitorii, care a fost alungat din pat sau de la facultate. E singur, dar face gălăgie mai mult decât o grevă de muncitori.

II. Poezie

Bună seara Domnișoară
sunteți dulce ca de obicei
și spatele Dumneavoastra e mai fumos decât
fața asta pe care vi se prelinge mierea lipicioasă.
Spatele Dumneavoastră e mai frumos pentru că nu se vede,
cum luna e mai frumoasă când e ascunsă dupa nori.
Bună seara Domnișoară
și nu mai zâmbiți atât de grețos de dulce.
Aveți noroc că mi-am rupt ieri dimineața ochelarii
și mâine n-am să vă recunosc.

III. Cuvântul

Care e, fa, cuvântul cela care descrie și vindecă ceea ce se întamplă în sufletul meu? ”Ceață”? Nu, nu ”ceață”, nu e rece - e cald, știi, focul când se aprinde se numește scânteie, când arde - flacără, eu acuma am în piept focul cel de la urmă, când lemnul e cărbune încins, când nu există pară, și totuși există foc. Focul acesta dogorând arde acum în mine și ochii care nu pot vedea în ceața de afară privesc înăuntru.
Înăuntru e cald, înăuntru e bine. Înăuntru muncitorii au obosit și s-au întins pe spate - știi, plăcerea oboselii, când o lași să se liniștească și să se ducă. Și doar studentul cela, alungat din pat sau de la facultate, face gălăgie. Și el vrea să știe cuvântul care să-i vindece inima.

Arheologul

Am testat de două ori jocul de societate ”Arheolog”. Pe scurt, jocul constă în descoperirea unor situri arheologice (care există cu adevărat în viața reală iar în joc sunt împărțite pe regiuni) și gestionarea strategică a complexurilor de situri de către jucători.

Scopul pe care mi l-am pus în dezvoltarea acestui joc este de a combina jocurile de întrebări și răspunsuri (formula jocuri intelectuale mi se pare cam exagerată cu referire la întrebările de tip Who Wants to Be a Millionaire?) cu un gameplay pe măsura jocurilor de societate clasice, de tip Monopoly.
Am dorit ca acest joc să cuprindă:
  1. întrebări și răspunsuri care să se bazeze mai mult pe intuiție decât pe cunoștințe exacte
  2. posibilitatea de a decide mișcările pe masa de joc (care după cum vedeți este o hartă a lumii adaptată) în mod individual, fără a depinde de aruncarea zarului, ca în majoritatea jocurilor de societate cu masă de joc; mișcările în schimb se plătesc, în dependență de lungimea deplasării jucătorului pe tablă și în dependență de regiunile traversate
  3. interacțiunea dintre jucători
  4. strategia de gestiune financiară (cam prea puternic spus, dar sensul este clar, cred - în joc sunt un fel de bani, pe care trebuie să-i gestionezi)
  5. o viziune globală a fiecărui jucătorului asupra a ceea ce se întâmplă pe masa de joc
  6. desemnarea învingătorului doar la sfârșitul jocului (în unele jocuri învingătorul este cunoscut înainte de sfârșitul jocului, ceilalți jucători fiind nevoiți să continue pentru locurile următoare)

Prima dată am testat jocul la Tabăra de Vară de Jocuri Intelectuale. Am înțeles atunci că în prima versiune a regulilor pe care le concepusem jocul se rezuma la cine răspunde primul la 16 întrebări din istorie/arheologie, cu un decalaj de 2-3 mutări maximum (un fel de pit-stopuri, în care jucătorii erau nevoiți să nu facă mutări în situri arheologice). În acea versiune a regulilor nu acopeream punctele 3 și 4 și doar foarte slab punctul 5 din cele enumerate mai sus.

Cu două zile în urmă am încercat să testăm jocul din nou, de data aceasta cu alte reguli. Am făcut următoarele modificări esențiale:
- jucătorii nu mai au limită la numărul de situri arheologice pe regiune
- desemnarea învingătorului se face nu după numărul de situri, ci după valoarea monetară a banilor și a proprietăților jucătorilor la sfârșitul jocului (asta pentru a combina necesitatea de construcție a siturilor cu gestiunea financiară)
- jocul se termină atunci când fiecare jucător construiește câte cel puțin un sit în fiecare regiune, sau când nu mai rămâne decât un jucător în joc; unii jucători pot fi eliminați înainte de sfârșitul jocului, din cauza incapacității de a plăti sau a se mișca pe tabla de joc (pentru a te mișca, tot trebuie să plătești), sau din cauza imposibilității de a construi un sit în vreuna dintre regiuni (care este, de exemplu, în totalitate acoperită de ceilalți jucători)
- am adăugat și niște cartonașe surpriză, pentru a introduce aspectul întâmplătorului (care lipsea în primele 6 puncte, dar care face jocul mai vesel totuși); aceste cartonașe au fost din prima seară botezate ”anjele”, din cauza felului în care este scris, greu lizibil, cuvântul ”arheolog” pe dosul lor.

Din câte am reușit să observ, în această ultimă variantă jocul oricum durează vreo 4 ore. Unele înbunătățiri se mai pot aduce. Mă gândesc de exemplu să mai șterg din drumurile pe care se deplasează jucătorii (la moment se pare că există prea multe opțiuni de mișcare), pentru ca mutările lor să fie mai tactice.

În orice caz, intenționăm să testăm jocul încă o dată în această vineri. Dacă reușim să atingem un gameplay înalt, voi începe lucrul asupra editării și scoaterii pe piață a jocului. Mai mult chiar, dacă jocul va avea succes, voi continua probabil să dezvolt, pe baza aceluiași principiu dar cu harta modificată, și alte jocuri similare: ”Regizorul”, ”Sportivul”, ”Pictorul”, ”Muzicianul”, ”Scriitorul”, ”Filozoful” etc.

joi, 9 iulie 2009

Deconectaţi creierul!

Vă răpesc vreo zece minute, dar vă asigur că merită! Câteva spoturi publicitate de neuitat, cretinism genial, zeci de mii de vizite pe Internet.

Înainte de a continua - deconectaţi creierul.



Epizodul 2:



Dar iată şi replica concurenţilor (atenţie la modele!):



Încă o mostră a cretinismului publicitar genial:



"Vredina Olea" a avut succes în internetul rusesc. Nu a întârziat să apară un remake:



Iată un spot publicitar pentru un curs de limbă engleză. Atenţie la final:



Aici s-a lucrat mai serios. E aproape un film de scurt metraj. Bandiţi, erotică şi eroi. Şi happy end:



Iar pentru sfârşit, o bomboană de spot publicitar:

Sugestie de billboard pentru PL

cu permisiunea lui Emil Bojescu:

ŞOCANT! Tot Internetul moldovenesc pe un site

În această seară am avut geniala idee de a căuta site-ul http://www.internet.md/...
Şi... l-am găsit!

Încă câte ceva. blog.md este deja vândut, la fel ca şi spam.md.
Până şi totul.md există - e un motor de căutare (de care am aflat abia azi). Şi, cum era şi de aşteptat, tot.md duce tot acolo.

Dar motoraşul e cam slăbuţ. De cuc n-a auzit.

Mai sunt vândute:
ziar.md (cândva exista şi gazeta.md, acum nu ştiu dacă poate fi preluată adresa, probabil nu)
xxx.md
lupu.md (o pagină complet albastră)

Sunt disponibile:
politica.md
carte.md

Domenurile Internet sunt în general o temă foarte interesantă. Poate voi mai reveni la ea.

miercuri, 8 iulie 2009

Prea prea

Ieri am avut o întâlnire cu un reprezentant de la o instituţie de stat. Am întrebat ceva, dar mi s-a răspuns că este prea matur să vorbim despre acel ceva, deşi reprezentantul m-a asigurat că el rămâne prea dispus să mă informeze dacă se întâmplă ceva.

Acuma încerc să continui gândul demnitarului:
Încă nu au fost prea stabilite detaliile prea mergătoare la ceea ce ne întrebaţi. Noi încă prea căutăm chestiunea şi nu putem prea zice când se va întâmpla ceva. Cu siguranţă, vom prea lua anumite recomandări care ne-au fost prea scrise, pentru ca colaboratorii noştri să fie prea gătiţi pentru a putea prea lucra informaţiile pe care le au. Multe acţiuni sunt prea conizate şi ele vor fi înfăptuite de îndată ce prea condiţiile favorabile vor apărea. Şi vă asigur că ideile prea concepute, prea judecăţile conform cărora noi suntem mai prea joşi decât alţii nu sunt adevărate. Noi nu ne prea facem, noi chiar lucrăm, suntem prea ocupaţi de viitorul acestei ţări. Prea vederile legale prea valează în prea staţia noastră!
Aceasta este de fapt şi lozinca noastră: prea stăm pentru stat!

luni, 6 iulie 2009

Noua metoda de scam pe Internet

Poate metoda asta e veche de când Internetul, dar eu m-am ciocnit de ea abia acum.
Vorba este că eu am o cunoştinţă, cu care schimbam într-o anumită perioadă (nu foarte demult) mesaje pe mail. Săptămâna trecută am primit de la adresa următorul mesaj:

An Emergency

Tuesday, June 30, 2009 5:21 AM

Am in a great sorrow writing you this note,Just wanted to inform you about something very important,i could bearly think straight at this point,i hope you come to my aid Because something very terrible is happening to me now,i need a favor from you now,I had a trip here in UK
Unfortunately for me all my money got stolen on my way to the hotel where i lodged along with my bag were my passport was And since then i have been without any money i am even owing the hotel here.

So i have limited access to emails for now,please i need you to lend me about 1200pounds so i can make arrangements and return back I am full of panic now,the police only asked me to write a statement about the incident and directed me to the embassy,i have spoken to the embassy here but they are not responding to the matter effectively,I will return the money back to you as soon as i get home,I am so confused right now.i wasn't injured because I complied immediately.
I will be waiting to hear from you since i can't access the internet always
Kind Regards

[aici urma semnatura persoanei]

Aşa cum persoana în cauză are mulţi prieteni anglofoni, am zis că poate e chiar aşa cum scrie şi a trimis fata mesajul în disperare la toată lumea. De, se mai întâmplă. Totuşi, o boare de îndoială mă urmărea...

I-am răspuns:

Re: An Emergency

Friday, July 3, 2009 11:06 PM
From:
View contact details
To:
"xxxx"
Salut,
Abia acum am vazut mailul tau. Spune-mi te rog concret cum pot sa te ajut?
Cum pot sa-ti transfer bani etc.
Marcel
Aşteptam să văd ce urmează. Nu puteam paria pe niciuna dintre posibilele două variante. Şi iată ce primesc:

western union

Saturday, July 4, 2009 2:37 PM
Thanks for been supportive,your mail brought me a huge relief,Believe me this has been a very sad experience for me in foreign land,I will explain things to you in detail when am back home.You can send the money to me through western union.
Here is my details below
[numele persoanei]
154 Lord Nelson Park,
Liverpool, England,
L7 9LD

Once again ,i am very grateful for your concern,please immediately you have the money sent to me,kindly help me scan a copy of the receipt given to you,or you help me write out the necessary details on the receipt,so i can claim the money.

please i will be waiting to hear from you soon.
Best regards

[numele persoanei]

Deşi situaţia a devenit clară, fun-ul abia începuse:

Re: western union

Saturday, July 4, 2009 4:18 PM
From:
View contact details
To:
"gibbo"
da in romana n-ai de gand sa scrii?
Răspunsul mi-a confirmat aşteptările, dar m-a bucurat oricum:

Re: western union

Saturday, July 4, 2009 9:32 PM
Mulţumesc pentru susţinere a fost, vă mail mi-a adus un mare ajutor, crede-ma aceasta a fost o experienţă foarte trist pentru mine străine în teren, am lucruri pentru a va explica în detaliu atunci când te-am întors home.You pot trimite bani pentru a-mi printr-vest Uniunii.
Aici este meu detalii mai jos

[numele persoanei]
154 Lord Nelson Park,
Liverpool, Anglia,
L7 9LD

Încă o dată, sunt foarte recunoscător pentru dvs. de îngrijorare, vă rugăm să imediat de bani pe care le-aţi trimis la mine, să mă ajute cu caldura de scanare o copie de la primirea dat la tine, sau ma ajuti sa-mi scrie detaliile necesare cu privire la primirea, ca să pot cerere de bani.

Vă rugăm să i se va asteptam vesti de la tine în curând.
Toate cele bune

[numele persoanei]
Morala:
1. Verificaţi-vă outboxurile! (nu neapărat cei care vă sparg poşta sunt destul de deştepţi să şteargă mesajele expediate)
2. Dacă nu vă mai merge parola la mail, scrieţi pe toate resursele disponibile că v-aţi schimbat mailul şi că nu voi trimiteţi mailurile de pe adresa ceea
3. Dacă primiţi mailuri cu rugăminţi de ajutor - telefonaţi!
4. Dacă vă daţi seama că este un scam, have fun!

PS. Bineînţeles că am înlocuit numele persoanei cu xxxx în mailurile de mai sus.
A apărut o eroare în acest obiect gadget