Este uneori destul să faci un singur lucru pe această lume, pentru a nu o mai părăsi niciodată. Moartea lui Vasile Brescanu a trecut neobservată (pentru mine cel puțin; și ar fi rămas așa, dacă nu scria despre asta Vlad Bolocan), dar filmul lui va rămâne viu pentru totdeauna.
Filmul ”Tunul de lemn”, în regia lui Vasile Brescanu, reprezintă o culme a tragicomediei moldovenești, probabil specia (sau genul?) de film pe care este cel mai dificil să-l faci așa ca să nu pară artificial, ci să rămână natural și firesc.
asa e in partea asta de lume - ne intereseaza strict ce se intampla in raza noastra de aspiratie. Aspiratie in modul direct de intelegere a acestui cuvant. Ceea ce depaseste aceasta raza iese din zona noastra de interes imediat ce am terminat de citit despre respectiva, asta in fericitul caz in care am acordat macar shi putinul timp spre a ne interesa despre ce se intampla cu cei care sunt ADEVARATA elita a acestei tzari.
asa e in partea asta de lume - ne intereseaza strict ce se intampla in raza noastra de aspiratie. Aspiratie in modul direct de intelegere a acestui cuvant. Ceea ce depaseste aceasta raza iese din zona noastra de interes imediat ce am terminat de citit despre respectiva, asta in fericitul caz in care am acordat macar shi putinul timp spre a ne interesa despre ce se intampla cu cei care sunt ADEVARATA elita a acestei tzari.
RăspundețiȘtergerehttp://atravedilun.blogspot.com/2009/10/maestrul.html