Mda... Tocmai citeam un articol ProTV despre bugetul alocat preselecţiei la Eurovision [în care cetăţeanul de rând nu a scăpat ocazia să se plângă iarăşi că moare de foame şi că n-are salarii]...
...şi când colo mă sună directoarea televiziunii ca să mă invite în juriul concusului din 14 februarie.
Aşa că mi-am reorganizat planurile intime legate de ziua îndrăgostiţilor şi uite stau acum în aşteptarea sunetelor de la concurenţi, care să-mi propună răscumpărare în schimbul votului.
Nu de alta, dar în jur se vorbeşte că totul e cumpărat deja. Şi dacă e aşa, de ce să nu beneficiez şi eu, a?
Lăsând ironia la o parte, vreau să zic că urmăresc Eurovision-ul de ani de zile, iar de când participă şi Moldova ascult cu regularitate toate piesele înainte de concurs (mă refer aici la piesele din alte ţări). De multe ori am dat peste cântece excelente, pe care nu aş fi avut cum să le aud altfel. Lejla de Hari Mata Hari (Bosnia, 2006) a devenit chiar una dintre piesele mele de suflet. Sunt de fapt multe piese pe care şi astăzi le ascult cu plăcere, de la înălţătorul Oro (Serbia, 2008) până la veselul I love you (Romania, 2007).
Anul trecut mi-am exprimat mai desfăşurat atitudinea faţă de Eurovision.
Aşa că aştept cu nerăbdare concursul de sâmbătă. Apropo, eu deja mi-am expus părerea faţă de piesele din acest an aici şi aici.
Notă finală - prin atitudinea mea faţă de Eurovision eu nu mi-am exprimat şi atitudinea faţă de preselecţia naţională. Promit că voi reveni cu asemenea aprecieri după experienţa din interior. Chiar sunt curios să văd dacă s-a curăţat preselecţia din Moldova după precedentul evident de acum trei ani, când au fost trimişi în Grecia Gordienco şi Arsenium.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu