vineri, 28 noiembrie 2008

Aricel (de suflet III) - Dezghetul in padure


***
Chiar daca la noi abia se apropie iarna, in padurea lui Aricel vine primavara

- vezi anterioarele povesti cu broscuta si elefantul.-

Vai, cat de cald si de placut era acel dezghet !.. Mai zburau cativa fulgi, dar in padure mirosea a primavara. Aricel statea pe mansarda casei sale, mirosea aerul si zambea.
“Incredibil, - gandea el, - chiar ieri in padure trosneau copacii si Mos Craciun, suparat, scartaia cu ciubotele sale pe sub ferestre. Iar astazi ia-l de unde nu-i! Unde-i Mosul?”
Si Aricel a inceput sa analizeze cam unde s-a ascuns Mos Craciun.
«Daca s-a urcat in varful pinului, - gandea Aricel, - atunci undeva sub pin trebuie sa-i fi ramas ciubotele celea mari. Nici macar Ursulet nu poate sa se catere in pin incaltat in ciubote!
Daca s-a bagat sub gheata, - isi continua gandul Aricel, - undeva pe rau trebuie neaparat sa fi ramas o copca, iar din ea trebuie sa iasa aburi. Pentru ca Mos Craciun sta la fund in ciubote si rasufla.
Iar daca a plecat de tot din padure, ii voi vedea neaparat urmele ! »
Aricel si-a luat schiurile si a luat-o la fuga printre copaci. Sub brazi insa nu era nici o pereche de ciubote, pe rau nu era nici o copca si nicaieri nu se vedeau urme.
- Mos Craciun ! – a strigat Aricel. – Raspunde-e-e-e!…
Dar era liniste. Numai fulgii mai roiau in jur, si undeva departe-departe se auzea Ciocanitoarea.
Aricel s-a oprit, si-a acoperit ochii imaginandu-si frumoasa Ciocanitoare cu pene rosii shi ciocul lung. Ciocanitoarea era in varful pinului si din cand in cand isi lasa capul pe spate, mijindu-si ochii si, de parca ar fi suparata, se apuca de bocanit cu nasul : « poc ! ». Scoarta copacului crapa si, fosnind usor, cadea pe zapada...
“Probabil Ciocanitoarea stie unde e Mos Craciun, - gandea Aricel. – Ea sta sus de tot si vede totul!”.
Si Aricel a fugit la Ciocanitoare.
- Ciocanitoareo ! – de departe o striga Aricel. – Nu l-ai vazut pe Mos Craciun ?
- Poc-poc ! – a spus Ciocanitoarea. – A plecat!
- Dar unde-i sunt urmele?
Ciocanitoarea si-a aplecat ciocul catre Aricel si, mijindu-se, i-a spus:
- A plecat fara urme!
- Cum asa? – s-a mirat Aricel.
- Foarte simplu! A venit un nor si s-a lasat jos de tot. Mos Craciun a aruncat la inceput ciubotele pe el, iar apoi s-a urcat singur si a zburat…
- Incotro?
- Pe muntele ‘Ncotrescu! Poc-poc! – a zis Ciocanitoarea.
Si Aricel, linistit, s-a pornit spre casa, iar pe drum si-a imaginat muntele ‘Ncotrescu acoperit de zapada, pe care acuma probabil se plimba Mos Craciun scartaind din ciubotele sale mari.
(am tradus din Serghei Kozlov)

3 comentarii:

A apărut o eroare în acest obiect gadget