marți, 18 decembrie 2007

Aricel (de suflet II) - Bunul Elefant

- Uite ca ai venit ! – a spus Ursulet, dupa ce s-a trezit shi l-a vazut pe mansarda pe Aricel.
- Еu.
- Si unde ai fost?
- N-am fost la tine de foarte mult timp – a spus Aricel.
- Cand dispari, trebuie sa-ti anunti din timp prietenii.


In februarie gerul era atat de aspru, incat Aricel facea focul in soba zi shi noapte, iar dimineatsa tot nu putea sa se ridice din pat – atat de frig era in casa.
“Ce fel de pedeapsa mai e si asta? – mormaia Aricel, bagandu-si labutsele in ciubotsele shi coborand din pat. – Inca o saptamana sa mai tsina gerul acesta si eu voi ramane fara lemne !”
El s-a indreptat catre gura sobei, a dat la o parte capacul shi a aprins focul.
Focul a inceput sa sara vesel, iar Aricel s-a apucat sa-si analizeze situatia.
“Zapada in padure acuma e multa de tot ! – gandea el. – shi totsi brazii subtsiri sunt acoperitsi. Iar unul gros n-am sa pot taia singur… Ar fi bine sa vina Ursulet in vizita: shi toporul lui e mai ascutit, shi ferestrau are, shi saniutsa speciala de carat lemne… Uite, daca ar veni cu Magarush shi ar spune : «Aricel, tsi s-au terminat lemnele probabil ! Hai sa taiem altele ». Eu i-as servi cu ceai shi totsi trei ne-am duce in padure, shi atunci eu niciodata n-as ingheta. Iar acum… Ursulet probabil doarme adanc shi a uitat cu totul de mine…”
Lui Aricel i s-a facut foarte trist, a mai aruncat doua betse pe foc shi, deja fara sa gandeasca la ceva, pur si simplu s-a pus sa priveasca flacarile.
Cuptorul s-a incins si in casa s-a facut atat de cald, incat nici Aricel nu mai credea de acuma ca lemnele ar putea sa se termine shi el va inghetsa. Shi, fara sa-shi da seama, a inceput sa vizeze...
« Uite, visa Aricel, se vor termina lemnele si va fi frig de tot, shi eu voi incepe sa inghets... Despre asta va afla Elefantul de la gradina zoologica. El se va preface adormit, iar cand paznicii vor pleca, va veni repede in padure, va gasi casutsa mea, isi va baga trompa prin horn si imi va respira cald. Iar eu voi spune : «Multumesc, Elefantule. Imi este foarte cald. Acuma du-te shi-l incalzeste pe Ursulet – si la el probabil s-au terminat lemnele... » Shi Elefantul va fugi in fiecare noapte din gradina zoologica ca sa sufle in hornul meu, al lui Ursulets shi al lui Magarush – shi noi n-o sa inghetsam ?..»
Iar crivatsul devenea din ce in ce mai puternic. Shi, intr-adevar, in curand s-au terminat lemnele lui Aricel. El a infierbantat foarte bine soba pentru ultima oara, a pus toate plapumele pe pat, iar deasupra - blanitsa shi ciubotselele. Dupa care s-a strecurat sub acest munte shi a inceput sa ashtepte.
De la inceput ii era fierbinte, iar pe urma, cand focul s-a stins, i s-a facut frig. Si cu fiecare ora care trecea i se facea tot mai rece si mai rece.
« S-s-sa v-v-v-vina m-m-mai r-r-r-rep-pede El-l-l-efant-t-tul !.. » – shoptea Aricel, strangandu-se ghem sub plapume. Dintsii lui tremurau atat de tare, incat nu mai nimereau unul peste altul. Iar Elefantul tot nu venea... - El-l-l-efant-t-tule ! chema Aricel.
- Eu in-n-nghets... V-vin-n-n-o, t-t-te r-r-rog, El-l-lefant-tule !
Aricel l-a asteptat pe Elefant trei zile shi doua nopti.
Iar in a treia noapte i s-a facut atat de cald, incat a aruncat de pe el blanitsa shi ciubotselele.
In padure au venit dezghetsurile. Iar Aricel credea ca Еlefantul merge printre arbori shi-i sufla in hornul casei.

(am tradus din Serghei Kozlov)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

A apărut o eroare în acest obiect gadget