miercuri, 15 iulie 2009

Arheologul

Am testat de două ori jocul de societate ”Arheolog”. Pe scurt, jocul constă în descoperirea unor situri arheologice (care există cu adevărat în viața reală iar în joc sunt împărțite pe regiuni) și gestionarea strategică a complexurilor de situri de către jucători.

Scopul pe care mi l-am pus în dezvoltarea acestui joc este de a combina jocurile de întrebări și răspunsuri (formula jocuri intelectuale mi se pare cam exagerată cu referire la întrebările de tip Who Wants to Be a Millionaire?) cu un gameplay pe măsura jocurilor de societate clasice, de tip Monopoly.
Am dorit ca acest joc să cuprindă:
  1. întrebări și răspunsuri care să se bazeze mai mult pe intuiție decât pe cunoștințe exacte
  2. posibilitatea de a decide mișcările pe masa de joc (care după cum vedeți este o hartă a lumii adaptată) în mod individual, fără a depinde de aruncarea zarului, ca în majoritatea jocurilor de societate cu masă de joc; mișcările în schimb se plătesc, în dependență de lungimea deplasării jucătorului pe tablă și în dependență de regiunile traversate
  3. interacțiunea dintre jucători
  4. strategia de gestiune financiară (cam prea puternic spus, dar sensul este clar, cred - în joc sunt un fel de bani, pe care trebuie să-i gestionezi)
  5. o viziune globală a fiecărui jucătorului asupra a ceea ce se întâmplă pe masa de joc
  6. desemnarea învingătorului doar la sfârșitul jocului (în unele jocuri învingătorul este cunoscut înainte de sfârșitul jocului, ceilalți jucători fiind nevoiți să continue pentru locurile următoare)

Prima dată am testat jocul la Tabăra de Vară de Jocuri Intelectuale. Am înțeles atunci că în prima versiune a regulilor pe care le concepusem jocul se rezuma la cine răspunde primul la 16 întrebări din istorie/arheologie, cu un decalaj de 2-3 mutări maximum (un fel de pit-stopuri, în care jucătorii erau nevoiți să nu facă mutări în situri arheologice). În acea versiune a regulilor nu acopeream punctele 3 și 4 și doar foarte slab punctul 5 din cele enumerate mai sus.

Cu două zile în urmă am încercat să testăm jocul din nou, de data aceasta cu alte reguli. Am făcut următoarele modificări esențiale:
- jucătorii nu mai au limită la numărul de situri arheologice pe regiune
- desemnarea învingătorului se face nu după numărul de situri, ci după valoarea monetară a banilor și a proprietăților jucătorilor la sfârșitul jocului (asta pentru a combina necesitatea de construcție a siturilor cu gestiunea financiară)
- jocul se termină atunci când fiecare jucător construiește câte cel puțin un sit în fiecare regiune, sau când nu mai rămâne decât un jucător în joc; unii jucători pot fi eliminați înainte de sfârșitul jocului, din cauza incapacității de a plăti sau a se mișca pe tabla de joc (pentru a te mișca, tot trebuie să plătești), sau din cauza imposibilității de a construi un sit în vreuna dintre regiuni (care este, de exemplu, în totalitate acoperită de ceilalți jucători)
- am adăugat și niște cartonașe surpriză, pentru a introduce aspectul întâmplătorului (care lipsea în primele 6 puncte, dar care face jocul mai vesel totuși); aceste cartonașe au fost din prima seară botezate ”anjele”, din cauza felului în care este scris, greu lizibil, cuvântul ”arheolog” pe dosul lor.

Din câte am reușit să observ, în această ultimă variantă jocul oricum durează vreo 4 ore. Unele înbunătățiri se mai pot aduce. Mă gândesc de exemplu să mai șterg din drumurile pe care se deplasează jucătorii (la moment se pare că există prea multe opțiuni de mișcare), pentru ca mutările lor să fie mai tactice.

În orice caz, intenționăm să testăm jocul încă o dată în această vineri. Dacă reușim să atingem un gameplay înalt, voi începe lucrul asupra editării și scoaterii pe piață a jocului. Mai mult chiar, dacă jocul va avea succes, voi continua probabil să dezvolt, pe baza aceluiași principiu dar cu harta modificată, și alte jocuri similare: ”Regizorul”, ”Sportivul”, ”Pictorul”, ”Muzicianul”, ”Scriitorul”, ”Filozoful” etc.

6 comentarii:

  1. felicitari, marcel, pt ce faci.
    nu stiu daca acesta e si un job pt tine, desi sunt aproape sigur ca mai degraba te lovesti de problema finantarii (altfel spus - aducerii banilor -)) decat de cea a castigurilor dar dpmdv anume asa ar tb sa arate voluntariatul in domeniul educatiei. ref la joc - imi aduc aminte cu placere de bucuria cand un astfel de joc imi pica in maini cand eram mai mic (pt cei care nu mai retin - erau si astfel de jocuri pe timpul urss). desigur nu asa complexe precum cel care il expui tu dar eu tin minte bine unul tematic, sub forma unor intrebari cu mai multe raspunsuri - pe biologie (mama e profesoare de profil -)) si raspunsul corect iti era confirmat printr-o simpla schema electrica legata la o baterie krona. recitesc ce am scris si resimt bucuria de atunci!!!!-) e, problema cea mai mare e ca dupa un timp devenea neinteresant deoarece raspunsurile erau deja stiute astfel incat iti propun sa analizezi varianta ca pe langa jocul propriu-zis sa existe posibilitate unor seturi de intrebari interschimbabile care sa fie scoase pe piata suplimentar, cu o anumita ciclicitate. nu pot concretiza propunerea deoarece nu cunosc esenta jocului. bafta, batrane.

    RăspundețiȘtergere
  2. merci, radu
    imi amintesc si eu cu placere de jocurile din copilarie (tin minte si jocul cu schema electrica). am avut cateva, dar la un moment dat am inceput sa fac jocurile mele proprii. cu creioane si foarfeca. toti prietenii din satul bunicii jucau in jocurile celea ale mele.
    n-am mai facut asa ceva de pe la vreo 16 ani. acum mi-a revenit pofta.

    RăspundețiȘtergere
  3. deci voluntariatul il aveai in snage de pe atunci -)
    eu in schimb eram mai lenes (am si ramas -)) si imi pierdeam foarte repede interesul iar aspectul crearii a noi jocuri nu ma prea preocupa desi aveam o carte (cred ca cea mai interesanta carte dintre cele care mi-au picat in mana pana la varsta de 12-13 ani) in care erau expuse tot felul de chestii interesante pt un "patzan" gen - sistem rudimetar de manevrare si implicit franare pt o sanie obisnuita -) (l-am implimentat si era destul de functional) , aripi!!!! pt aceeasi sanie pt ai da portanta cand sarea de pe "tramplin" (aceasta acum mi se pare cam deplasata desi atunci eram sigur ca e posibil insa geniul meu ingineresc nu era suficient), dus de vara cu clapa pt picior prin care porneai sau opreai apa -). cine spune ca pe timpul urss totul era gri si apasator pur si simplu ni stia in ce directie sa priveasca -)) sau poate eram noi copii si nu observam tot felul de privatiuni? -)

    RăspundețiȘtergere
  4. radu, ai scris doar doua mesaje, dar ai atins foarte multe aspecte care ma intereseaza foarte mult si pe mine. dar sa le iau pe rand:

    * "nu stiu daca acesta e si un job pt tine"
    nici pe departe nu este un job. ar putea deveni un business, daca ar avea succes. dar pentru asta ar trebui sa fiu eu probabil un pic mai simplu, pentru ca de obicei prea complic lucrurile.

    * "voluntariatul il aveai in snage de pe atunci"
    nu cred ca este corect sa numesc ceea ce fac voluntariat. voluntariat am facut odata in Franta, atunci cand am spalat vecee intr-o manastire din varful Alpilor. Acum ceea ce fac se poate numi hobby, dar un hobby care imi rapeste foarte multi bani si inca si mai mult timp

    * "cine spune ca pe timpul urss totul era gri si apasator pur si simplu ni stia in ce directie sa priveasca"
    cu siguranta nu era totul gri pe atunci. mai ales ca eram si noi copii. si viata era frumoasa (eu totusi am crescut mai mult in perioada incipienta a Rep Moldova decat in URSS, dar imi aduc putin aminte de URSS si cartile pe care le citeam in copilarie tot aparusera majoritatea de sub tipar sovietic).

    eu cu sanie cu pribambasuri nu m-ai "catait". dar iata in lipsa saniei, sa vezi ce distractiv era sa cobor pe partie in caloshii roshi ai bunicai, pe care ea dorea sa-i arunce pentru ca se luneca in ei iarna.

    RăspundețiȘtergere
  5. o mica remarca - aproape sunt sigur ca "caloshii" erau rosii INSA DOAR DIN-NAUNTRU -)
    si eu am prins cred ca in aceeasi perioada "inceputurile independentei", ca doar sunt din '77 insa am muuuuuuult mai multe impresii din perioada pre- decat post-independenta.
    si sa stii ca tot voluntariat se numeste daca faci ceva in folosul comunitatii iar aspectul oneros este totalmente lipsa.

    RăspundețiȘtergere
  6. Tare clasnyi joc, dupa fatsa mea din fotca credca se vede entuziasmul :P
    Yn special mia placut faptul ca trebuie sa decizi singur unde pleci, cu ce pleci shi cit dai pentru puteshestvia ta. Intradevar poate treb cumva de mai gindit referitor la durata jocului.In general nu cred ca jocul este intratit de complicat ca sa nu fie popular la multa lume, asha ca sunt toate shansele sa fie un busines bun. Marcel, succese!!

    RăspundețiȘtergere