Ce jurnalişti a pierdut ţara! (2)

Ce mă distrează uneori să citesc paginile web oficiale. Astăzi am dat peste un articol absolut superb pe site-ul Serviciului Vamal. Autorul tocmai vizitase Muzeul Serviciului Vamal şi rămase, din câte se vede, profund impresionat. Vă las să vă delectaţi cu câteva spicuiri:

Numele muzeului cu calificativul „al Serviciului Vamal" pentru un străin se asociază cu o depăşire de graniţe în timp şi spaţiu

Impresionaţi de colecţia de uniforme de epocă şi chipiuri, care este cea mai numeroasă şi diversă, oaspeţii au contemplat trecutul reprezentat prin obiecte unice ca valoare istorică

Părerea univocă, - muzeul are drept la viaţă, pentru a păstra acele vestigii ale istoriei, care ne indică trecutul glorios,- cu toate că nu a fost rostită în glas, a planat în atmosfera plină de mister a muzeului.

Da, Muzeul Serviciului Vamal nu seamănă cu cel clasic, da, este amplasat într-un loc improvizat, unde şi pereţii sînt ca paginile cărţii care se răsfoiesc doar numai la citire, dar, incontestabil, reprezintă un cadru potrivit expunerii, şi odată intrat în spaţiul expoziţional, deschizi alte obiecte din alte lumi, nimereşti într-o criptă a lumii vechi şi a lumii care se învecheşte.

Pentru unii vizitatori muzeul nostru este întoarcerea la materialitate, curatorul crede că produce interactivitate, fiind o punte de trecere a generaţiilor peste ani, sau poate secole.

Articolul integral este aici.