marți, 16 iunie 2009

Aricel (de suflet IV) - Pasari curate

По многочисленным просьбам блогочитателей.
Toate poveştile despre Aricel sunt disponibile aici.

Cel mai mult Aricel iubea anume aceste zile, cele mai adevarate zile de primavara! Nu mai ramasese nici o insulitsa de zapada in padure, noaptea pe cer rasuna tunetul si, desi nu fulgera, pana dimineataa turna ca din galeata.
«Padurea se spala! – gandea Aricel - se spala bradutii, ciuturele si tufele. Pasarile zboara dinspre sud si ploaia le spala si lor penele!».
Si in fiecare dimineata el iesea pe mansarda si astepta pasarile curate si spalate.
- Inca n-au ajuns! – spunea Veverita.
- Car-r-r ! Le este gr-r-reu in dr-r-rum! – crocanea Cioara.
Iar Aricel mirosea aerul si zicea :
- Oricum miroase a pasari curate!
Ciocanitoarea incepea sa-si curatse penele in varful celui mai inalt pin.
“Si eu trebuie sa fiu curata! – gandea ea. – Pentru ca ele vor veni si-mi vor spune: de ce esti atat de prafuita, Ciocanitoareo?”
Iepurele statea sub o tufa si isi spala urechile.
- Ia o ghinda de brad! – striga Aricel. – Cu ghinda de brad se spala mai bine!
- Si cu ce propuneti sa-mi spal coarnele? – a intrebat Cerbul, iesind in poienita din fata casei lui Aricel.
- Cu nisip, - a zis Aricel. – Nimic nu spala mai bine coarnele decat nisipul.
Si Cerbul s-a indreptat inspre mal, s-a culcat la marginea apei si l-a rugat pe Vulpoi, care se spala de purici in rau, sa-i curete coarnele.
- Pentru ca nu e frumos, - a mormait Cerbul, - o sa vina pasarile, iar eu am coarnele murdare...
- Imediat! – a spus Vulpoiul.
El era smecher si stia cum trebuie sa se spele. Statea pana la gat in apa rece ca gheata si tinea in mana ridicata un smoc de iarba de anul trecut. Puricii au inghetsat in apa si acuma se tarau pe laba catre smocul de iarba. Iar cand s-au tarat toti, Vulpoiul a aruncat iarba in apa si ea a fost dusa de curent.
- Gata – a spus Vulpoiul, iesind pe mal. – Unde va sunt coarnele? Cerbul a aplecat capul, iar Vulpoiul a inceput sa le frece cu nisip.
- Vrei sa straluceasca? – a intrebat el.
- Nu, - a raspuns Aricel. – Coarnele lucioase nu sunt frumoase. Ele trebuie sa fie... cetoase.
- Adica sa nu straluceasca? – a precizat Vulpoiul.
- Sa nu straluceasca, - a spus Aricel.
Cerbul fornaia de placere – atat ii era de bine.
Si Ciocanitoarea terminase sa-si spele penele si era curata si tanara.
Iepurele si-a spalat urechile si acuma isi spala codita.
Iar Aricel deja de mult timp si-a sters cu basmaluta fiecare ac si era atat de curat, incat nici cea mai curata pasare nu putea sa-i spuna ca e mai curata decat el!

(am tradus din Serghei Kozlov)

2 comentarii:

  1. nice :D
    aminteste de Forest Gam

    RăspundețiȘtergere
  2. multam pentru postare... imi face mare placere sa citesc in traducerea ta, aricel ;) sa ai grija de tine

    RăspundețiȘtergere

A apărut o eroare în acest obiect gadget