În copilăria mea cele mai aşteptate zile de vară erau sâmbetele, când ne spălam binişor, îmbrăcam hainele cele mai frumoase şi mergeam la clubul din centrul satului pentru a vedea "Tanţui, tanţui", "Zita i Ghita", "King Kong"sau "Krokodil Dendi". Astăzi aceste case de cultură sunt lăsate de izbelişte sau, în cel mai bun caz, transformate în discoteci. Case de Incultură, nu alta.
În satele bunicilor nu mai poţi merge la un film. Cei mai înstăriţi au antene parabolice. Ceilalţi se mulţumesc cu filmele de pe televizoarele alb-negru, manetele cărora, altădată mânuite cu ploskogubţii sau lingura, au ruginit la poziţia canalului Moldova 1.
Din cele aproape o sută de instalaţii cinematografice aflate în zonele rurale în anul 2001, în 2007 au rămas numai 16. Pe tot parcursul anului 2005 sătenii Moldovei au făcut tocmai trei mii de vizite la cinematograf! Asta în timp ce la oraş, în acelaşi an, la film au mers peste un milion de spectatori.
Din 2006 Biroul Naţional de Statistică nu mai strânge date despre frecventarea sălilor de cinema pe la sate. Pe semne că nu mai are sens.
În schimb la Chişinău sălile de cinema s-au înmulţit şi nu duc lipsă de spectatori. Patria cheltuie 700 mii de dolari pe an numai pe publicitate. Din păcate, nu ştiu exact câţi spectatori au fost anul ăsta sau anul trecut la film, dar dacă este să credem datelor din 2007, cifra de afaceri în domeniul cinematografic trebuie să fie de peste 5 milioane de euro pe an (parcă văd zâmbetul ironic al vreunui contabil de la Patria care citeşte această cifră). Nu ştiu care este sistemul de impozitare în domeniu, dar este foarte clar că ceea ce se întâmplă cu cinematografele la Chişinău n-are absolut nici o legătură cu promovarea celei de-a şaptea arte în mediul rural.
Despre ponderea filmelor în limba de stat versus cele în alte limbi, pardon, în altă limbă, nu mai vorbesc. Să mai spună cineva că minorităţile naţionale sunt discriminate!
Vă las să priviţi graficul şi... ne vedem la film.
În satele bunicilor nu mai poţi merge la un film. Cei mai înstăriţi au antene parabolice. Ceilalţi se mulţumesc cu filmele de pe televizoarele alb-negru, manetele cărora, altădată mânuite cu ploskogubţii sau lingura, au ruginit la poziţia canalului Moldova 1.
Din cele aproape o sută de instalaţii cinematografice aflate în zonele rurale în anul 2001, în 2007 au rămas numai 16. Pe tot parcursul anului 2005 sătenii Moldovei au făcut tocmai trei mii de vizite la cinematograf! Asta în timp ce la oraş, în acelaşi an, la film au mers peste un milion de spectatori.
Din 2006 Biroul Naţional de Statistică nu mai strânge date despre frecventarea sălilor de cinema pe la sate. Pe semne că nu mai are sens.
În schimb la Chişinău sălile de cinema s-au înmulţit şi nu duc lipsă de spectatori. Patria cheltuie 700 mii de dolari pe an numai pe publicitate. Din păcate, nu ştiu exact câţi spectatori au fost anul ăsta sau anul trecut la film, dar dacă este să credem datelor din 2007, cifra de afaceri în domeniul cinematografic trebuie să fie de peste 5 milioane de euro pe an (parcă văd zâmbetul ironic al vreunui contabil de la Patria care citeşte această cifră). Nu ştiu care este sistemul de impozitare în domeniu, dar este foarte clar că ceea ce se întâmplă cu cinematografele la Chişinău n-are absolut nici o legătură cu promovarea celei de-a şaptea arte în mediul rural.
Despre ponderea filmelor în limba de stat versus cele în alte limbi, pardon, în altă limbă, nu mai vorbesc. Să mai spună cineva că minorităţile naţionale sunt discriminate!
Vă las să priviţi graficul şi... ne vedem la film.
Postări
si eu care credeam ca eram singurul cu probleme de igiena -)).
RăspundețiȘtergeree importanta promovarea cinematografiei in mediul rural, sigur ca e, dar parca aspectul asta, ca si multe altele, trece in plan secundar cand te gandesti ca in acelasi mediu rural, IN SEC 21!!!!!!, 99% din WC existente sunt in curte.
eu parca asi prefera sa nu ma ia "fiorii" cand sub fundul meu bate un alizeu decat sa ma ia alti "fiori" cand ma uit la un "American psycho" in Cucuetii de Sus.
Şi aşa îi aşa, numai că negarea unei probleme prin prezentarea unei probleme mai mari e cea mai simplă soluţie. Dar e şi un exerciţiu care ne poate duce până la problema primordială.
RăspundețiȘtergerenu poti sa nu-mi dai dreptate - cand cineva are fractura de tibie si peroneu nu te apuci sa-i repari dantura. desi inteleg preocuparea ta de film. esti oarecum din bransa -).
RăspundețiȘtergeredar daca aveai o firma ce se ocupa de canalizare? -))
Moldovei intr-adevar ii lipseste o Idee Nationala. Un Proiect al Deceniului. Ceva in jurul caruia sa graviteze socialul, politicul, economicul. Nu cred ca "Cinema pt un nou Loteanu" ar putea fi aceasta idee.
RăspundețiȘtergerePoate mai degraba "Mamaliga pe Luna pana in 2020", ca tot am avut deja un pas cu vreo 20ani in urma, desi "Prima Casa, Primul WC" parca ar fi mai potrivit.
sunt prea acru?