miercuri, 9 septembrie 2009

Aricel (de suflet V) - Poveste de primavara

По многочисленным просьбам блогочитателей.
Toate poveştile despre Aricel sunt disponibile aici.

Niciodata nu se mai intamplase asa ceva cu Aricel. Niciodata nu mai simtise aceasta dorinta de a canta si de a se veseli fara motiv. Dar acum, cand a venit luna mai, el canta si se veselea zile in sir. Daca cineva il intreba de ce canta si se veseleste, Aricel zambea doar si incepea sa cante si mai tare.
- Canta pentru ca a venit primavara, - zicea Ursulets.
- De asta se veseleste Aricel !, - raspundea Ciocanitoarea.
Iar Aricel a scos din cufar vioara, a chemat doi iepuri si le-a spus:
- Duceti-va si luati tobele voastre de anul trecut si intorceti-va la mine!
Cand iepurii au venit cu tobele pe umar, Aricel le-a ordonat sa mearga in spatele lui, iar el a pornit-o inainte, cantand incet la vioara.
- Unde merge? – a intrebat Primul Iepure.
- Nu stiu, - a raspuns Al Doilea.
- Trebuie sa batem tobele? – l-a intrebat el pe Aricel.
- Nu, inca nu – a raspuns Aricel. – Vedeti doar ca eu cant la vioara!..
Si asa au traversat toata padurea.
La marginea padurii, in fata unui pin inalt, Aricel s-a oprit, si-a ridicat botisorul si, fara a-si lua ochii de la scorbura Veveritei, a inceput sa cante cea mai gingasa melodie pe care o stia. Cantecelul se numea «Tantarelul trist». «Pi-pi-pi-pi-i !.. » – canta vioara. Aricel inchidea ochii – atat se simtea de bine si de trist.
- De ce ne-am oprit aici? – a intrebat Primul Iepure.
- Oare chiar nu intselegeti? – s-a mirat Aricel – aici traieste Steluta Roscata!
- Sa batem tobele?
- Ashteptati – a soptit Aricel – Am sa va spun cand...
Si din nou a incis ochii cantand «Tantarelul trist». Veverita statea in scorbura si stia ca Aricel e sub pin, canta «Tantarelul trist» si o numeste Steluta Roscata.
Si ea dorea sa asculte cat mai mult timp vioara, de aceea nu iesea din scorbura.
Aricel a cantat ziua intreaga, de dimineata pana seara, iar cand a obosit, le-a facut un semn iepurilor si acestea au batut incet tobele, pentru ca Veverita sa stie ca Aricel inca e jos si asteapta cand o sa iasa ea.

(am tradus din Serghei Kozlov)

5 comentarii:

  1. "(am tradus din Serghei Kozlov)" - de ce?

    RăspundețiȘtergere
  2. Marcel, mereu acolo unde se naste sentimentu, ...

    RăspundețiȘtergere
  3. e una dintre cartile copilariei mele, ma induiosa, intelegeam cumva ca e o subtilitate si o viziune naiva, ruseasca, melancolica si plina de dragoste! caut acum s-o cumpar de undeva pentru baietelul meu. Poate ca o mai am inca acasa... :)

    RăspundețiȘtergere