vineri, 1 mai 2009

Reintraţi. Melcul.

Mi-am redeschis blogul. Îl închisesem pentru o perioadă din considerente psihologico-politice.
Între timp am reuşit să fac un salt acrobatic din disperarea socio-axiologică (în care instrasem pe fundalul evenimentelor de la şi de după 7 aprilie) în nostalgia anilor de liceu pe care mi-au insuflat-o copiii cu care am fost la Festivalul European Odyssey of the Mind.

Cam ce simt acum puteţi încerca să ghiciţi din versurile albe care s-au născut ieri noapte, undeva lângă Vadul lui Vodă, undeva între transnistria şi restul ţării.

Melcul

Copacii desenaţi cu sur
Ca nişte suliţe groase
Aţintite în vidul negru
Al cerului
Au înghiţit păsările
Din care doar trilul a mai rămas
Să ne aducă aminte
De ziua care tocmai
Murise

Sub lumina zgârcită
A stâlpului singuratic
Unui melc i s-a dat
De undeva de sus
Şansa unică
De a traversa
Autostrada

Un comentariu:

A apărut o eroare în acest obiect gadget