Desene animate pentru maturi

Beamer-urile, adică proiectoarele, sunt o invenţie extraordinară. Mai ales pentru cei care au un perete alb în birou sau acasă.

De ceva timp în mai multe locuri din Chişinău grupuri de tineri îşi organizează seri de vizionare colectivă a unor filme aşa cum le place lor, nu cum le impune politica comercială rusofonă a reţelei de cinematografe Patria. Şi eu sunt membru al unui grup care se ocupă săptămânal cu aşa ceva şi care se autointitulează sugestiv moviement. Până ieri nu bănuiam că alţi prieteni fac parte din grupuri similare alternative.

Aseară am fost invitat la Centrul Expoziţional Brâncuşi, unde s-a rulat, pe un perete de-asupra tablourilor, o serie de scurtmetraje de animaţie. Era multă lume acolo, vreo şaizeci de oameni, în mare parte tineri, dar şi omniprezentul Sandu Aristide Cupcea, care părea oarecum frustrat de subtitrele englezeşti ale filmuleţelor.

Filmele ca atare au fost din acelea pentru maturi, din care nu au lipsit puţele, extratereştrii, cărţile lui Dostoievski, tangoul şi filozofia.

Dintre filmuleţele care mi-au plăcut, vă propun să vizionaţi două - Balanţa şi Tangoul:

Balanţa


Tangoul


În copilărie termenul desen animat pentru maturi mi se părea misterios şi chiar oleacă oximoronic. La un moment dat credeam că tot ce e для взрослых trebuie neapărat să fie cu puţe goale. Ţin minte şi acum primul desen animat pentru maturi pe care l-am văzut la televizor după miezul nopţii:

Bolero

Desenele animate pentru maturi sunt ca nişte frigărui din carne de vită bătrână, pe care le mesteci mult şi repetitiv înainte de a le înghiţi. Şi dacă înghiţi prea mult, ţi-e greu pe suflet.