38

În piesa "38" de Pasărea Colibri, care relatează istoria unui tânăr ce-și omoară o amantă, la un moment dat mi s-a părut că aud:
”Habar n-aveam că pot
Cât poate codul 38”

Știți la ce m-am gândit? La faptul că în marea majoritate a blocurilor locative din Chișinău codul de la scară este by default ”38”. Adică oamenii strâng bani, își instalează ușă de fier la scară și-apoi nu mai schimbă codul, care de la fabrică este ”38”. Uite așa securitate, uite așa cod universal și omnipotent. Deci, fraza părându-mi logică (mai știi, poate la București s-a întâmplat același lucru), am dat să verific.

Mda, dezamăgire:
"Habar n-aveam că pot
Cât poate Colt-ul 38.
Cu vesta anti-glonț pe ea
Tot sângera,
Tot lăcrima,
În piața din Obor
Eu i-am zâmbit superior
Și asta a rănit-o
Înfiorator.”

Spotul care a schimbat lumea (după Pelevin)

În romanul "Generation П", de Viktor Pelevin, următorul fragment începe în anii '80 ai secolului trecut:

"...дети, лежа летом на морском берегу, подолгу глядели на безоблачный синий горизонт, пили теплую пепси-колу, разлитую в стеклянные бутылки в городе Новороссийске, и мечтали о том, что когда-нибудь далекий запрещенный мир с той стороны моря войдет в их жизнь.

Прошло десять лет, и этот мир стал входить — сначала осторожно и с вежливой улыбкой, а потом все уверенней и смелее. Одной из его визитных карточек оказался клип, рекламирующий «Пепси-колу», — клип, который, как отмечали многие исследователи, стал поворотной точкой в развитии всей мировой культуры (sublinierea mea). В нем сравнивались две обезьяны. Одна из них пила «обычную колу» и в результате оказалась способна выполнять некоторые простейшие логические действия с кубиками и палочками. Другая пила пепси-колу. Весело ухая, она отъезжала в направлении моря на джипе в обнимку с девицами..."

Şi uite că acel spot publicitar care a devenit "punctul de cotitură în dezvoltarea întregii culturi mondiale" s-a găsit! Vizionare plăcută:

Seriale bune, KFC și scriitori în ordine alfabetică

În ultimul timp am început să privesc seriale en-gros.

După ce am văzut în întregime ”Friends” (am scris despre asta aici) și primele trei sezoane din ”Prison Break”, cred că am prins gustul acestui gen de creație artistică.

Mă gândeam cu ce-aș putea continua... În calculator stă ”Ally McBeal”, am și ”Sex and the City” (jumătate din care l-am văzut vreo câțiva ani în urmă). Lumea tot vorbește despre ”Lost” (care m-a cam plictisit după primele trei epizoade) și ”24”, cineva insistă să văd ”Heroes”, o grămadă de colegi/e sunt disperați/te după ”Desperate Housewives”. Mai aveam și versiunea de a mă întoarce la ”Seinfeld” (probabil cel mai bun sitcom din toate timpurile, după părerea americanilor), sau la unele sitcomuri britanice clasice, de genul ”Yes, Minister”. Sau mai seriosul ”Carnivale”...

Și uite că recent am dat peste un post pe exler.ru (imho de departe cel mai interesant blog pe net), în care autorul comenteaza extaziat serialul britanic ”The IT Crowd”, o comedie explozivă despre aitișnici. M-a intrigat. Mie în general îmi place umorul britanic în stilul Monty Python.

Și tot de acolo am dat peste alte seriale: ”Scrubs”, ”The Big Bang Theory”, ”Less than Perfect”, ”Wire”, ”Shield”, ”Deadwood”. A văzut cineva măcar ceva din astea?

Cred că totuși voi începe cu ”The IT Crowd”, mai ales că nu sunt decât 18 epizoade de 22 minute (comparați cu 57 epizoade de 44 minute fiecare ale ”Prison Break”, câte au fost în primele trei sezoan). Mai ales că serialul este pe torente. Voi reveni cu comentarii.

***

Ura, la Chișinău s-a deschis primul KFC, fast food-ul meu preferat. E la ultimul etaj de la Mall Dova. Astăzi am dat gata o cutie de 25 de aripioare picante. La bere. Merită.

***

Împreună cu prietenul și coechipierul Andrei Lutenco am dat în incinta aceluași Mall peste librăria ”Diverta”. Ne-am bucurat să găsim acolo multe cărți în limba română și engleză, cărți bune și foarte bune (unele dintre ele chiar nu pot fi găsite în altă parte în oraș) și prețuri rezonabile, mai ales la cărțile în limba engleză. Remarcabil și că felicitările (apropo, cum se spune la ”post cards” în limba noastră?, ”felicitări” sună cam prea general) sunt tot în limba română.

Până la urmă Andrei și-a luat ”Dubliners” de James Joyce, iar eu ”Jocul cu mărgelele de sticlă” de Herman Hesse. Nu am putut să nu remarcăm că numele și prenumele ambilor autori încep cu aceleași litere. Așa că pe drumul spre casă ne-am propus exercițiul intelectual de a completa alfabetul scriitorilor numele și prenumele cărora încep cu aceeași literă. Fără Internet la dispoziție, iată cam ce ne-a reușit timp de vreo 20 de minute:

A - ?

B - Bertold Brecht

C - Carlo Collodi, Carlos Castaneda

D - Daniel Defoe

E - ?

F - Francis Fitzgerald

G - Gunter Grass

H - Herman Hesse

I - Ilia Ilf

J - James Joyce

K - ?, L - ?

M - Michel de Montaigne

N - ?, O - ?, P - ?, Q - ?

R - Romain Roland

S - ?

T - Tristan Tzara

U - ?

V - Vladimir Vâsoțki

W - ?, X - ?, Y - ?, Z - ?

Ne ajutați să completăm lista? Numai ciur fără google sau wikipedia!

Elitar CUC la televizor

Mâine, duminică 11 ianuarie, de la ora 21.35 la Moldova 1 urmăriți emisiunea "Fii Tânăr", care este dedicată Ședintei Elitare XXI a Clubului Moldovenesc de Jocuri Intelectuale.

Ședința a avut loc înainte de revelion. Au participat 4 echipe. Toate cele 4 runde s-au terminat cu înfrangerea jucătorilor (mda, din ultimile ), deși scorurile au fost strânse de fiecare data.

Apropo, este interesant de observat că în ultimile șase Ședințe Elitare (începând cu SE XVI, din decembrie 2006) echipele au obținut victoria la masa de joc doar în 6 runde din cele 25 disputate. Au câștigat doar echipa magiștrilor (SE XVI), Echipa I a Primei Generații condusă de Lucia Aprodu și Echipa II a Noii Generații condusă de Ion Dodi (SE XVII - ultima ediție la care jucătorii au câștigat două runde), echipa Tilimilitreamdia (SE XIII), echipa ACES, al cărei căpitan am avut plăcerea să fiu (la Ședința Magiștrilor, SE XIX) și echipa pretendenților, condusă de Octavian Sirețeanu (SE XX).

Magistru la ultima Ședință Elitară a devenit Viorel Chihai, programator şi lector la Universitatea Tehnică din Moldova, căpitanul selecţionatei http://www.cuc.md/.

Iată și câteva poze de la eveniment:

Sala (evenimentul a avut loc în Clubul ”Decadence”) și echipa www.cuc.md la masa de joc.

***

Viorel Chihai, noul Magistru, alături de coechipieri.

***

Eu, crupierul îmbrăcat în medieval
(am aflat că e costumul lui Casanova doar după ce l-am închiriat
de la Teatrul de Operă și Balet)
și Vera Țurcanu, în costum de franțuzoaica frumoasă.

Moartea cluburilor de fotbal

Anul nou a adus o blogosferei moldovenesti o surpriză. Am fost [placut] surprins să vad noul blog al unui fost coleg de breaslă ("fost coleg", pentru că din rândurile jurnaliștilor sportivi eu am plecat cam prin 2004; el a ramas) - Sandu Grecu. Ma bucură și mai mult faptul că el chiar are ce spune.

Vorba e că Sandu a fost până nu demult directorul sportiv al clubului de fotbal Beșikaș Chișinău, creat în 2007 de turcul Ozdemir Tarkan și denumit ca atare în cinstea clubului său favorit din Istanbul. Cine știe ce planuri grandioase ar fi trecut prin capul turcului, dar după ce a investit în proiect timp de vreo jumătate de an, acestuia i s-au terminat paralele și jucătorii au rămas fără salarii și prime. Scenariu clasic în Moldova, de fapt. Și n-ar fi fost nimic strașnic dacă Beșiktaș n-ar fi făcut un sezon foarte reușit în Divizia A și n-ar fi promovat în Divizia Națională. Pretențiile echipei și ale jucătorilor au crescut, iar turcul - ia-l de unde nu-i.

”Ce spunea Tarkan? Se jura pe tot ce are mai sfânt că banii vor fi mâine, mâine, mâine. Aşa în fiecare zi. La un moment dat fotbaliştii au decis că nu vor mai ieşi la următorul meci dacă nu-şi vor încasa banii.”

Citiți detalii de la prima sursa pe blogul http://sandugrecu.blogspot.com/.

Pe mine istoria cu Beșiktaș m-a amuzat la început (ei, cum să nu zâmbești când auzi acest nume și vezi emblema clubului cu steagul Turciei pe fundal), iar apoi mi-a reconfirmat o imagine demult creată.

Nu m-aș apuca să-l blamez pe turc. Poate i s-au terminat banii, poate a aflat mai multe despre fotbalul moldovenesc. Istoria a arătat încă o dată că sunt multe lucruri putrede în fotbalul moldovenesc. Și problema nu e doar în lipsa antrenorilor de copii.

Lista cluburilor defuncte (dintre cele care au evoluat sau s-au calificat în Divizia Națională) este impresionant de lungă deja: Academia Chișinău, Attila Ungheni, Energhetic Dubăsari, Universul Ciuciuleni, Tricon Cahul, Ciuhur Ocnița, FC Progesul Briceni, Roma Bălți, Nistru Cioburciu, Moldova Boroseni, MHM 93 Chișinău, FC Agro Chișinău, Unisport Chișinău, Torentul Chișinău, Speranța Nisporeni, FC Codru Călărași... acum și Beșiktaș. Tare mă tem de Dacia Chișinău, sincer.

Problemele cele mari ale fotbalului moldovenesc sunt nesiguranța, imposibilitatea unor proiecte fiabile de lungă durată, lipsa viabilității financiare și dictatura intereselor.

Combinatie exploziva inainte de somn

Aseara am privit al doilea film din Decalogul lui Kieszlowski (o serie din zece filme de mediu metraj prezentand subiecte moderne oarecum legate cu cele zece porunci crestine).
In acest al doilea film o femeie este gravida de la amant, iar sotu-i sta pe patul de moarte. Ea insista ca medicul sa-i spuna daca barbatul va supravietui, pentru ca sa stie daca poate sau nu sa pastreze copilul. Filmul lasa acel nod in gat si acea gadileala la lingurita care este masura profunzimii filmelor despre viata si destinul oamenilor.

Regizorul polonez Krzysztof Kieszlowski (in imagine), nominalizat la Oscar pentru Trei Culori: Rosu si castigator al 48 de alte premii, dintre care 8 pentru Decalog, este recunoscut pentru stilul sau melodramatic si filosofic, care il plaseaza in rand cu alti scrutatori ai spiritului uman inarmati cu camera de filmat, cum ar fi Andrei Tarkovski sau Lars von Trier.

Nu am privit inca Decalogul in intregime [mi-am programat zece zile cu cate un film fiecare], dar simt deja un fel de programare pioasa si un fel de luciditate trista de fiecare data cand imi revin in memorie primele doua filme.

Asa ma simteam si aseara, dupa film... Doar ca nu-mi era somn si am hotarat sa mai privesc ceva. Si cum nu aveam puteri [psihologic] pentru inca o bucata din Decalog, am zis sa vad ce mai am prin calculator. Si dracu' m-a impins sa dau peste... "Zeitgeist".

Nu vazusem pana acum documentarul care a ridicat valuri [tsunami] pe Internet, desi stiam ca e inca o teoriei conspiratiei, cu 11 septembrie in prim plan, in care este *demascat* guvernul SUA, care ar fi organizat in intregime evenimentele din acea zi neagra.

Nu stiam insa ca "Zeitgeist" incepe cu o retrasare a originilor crestinismului, in care se arata ca Iisus Cristos este *un mit astrologic al soarelui*, comun in majoritatea protoreligiilor, si - ca urmare - religia nu este decat *o minciuna*, un instrument in mainile celor care *stiu adevarul*.

Nu este un secret faptul ca religiile au multe mituri comune, cosmogonice sau escatologice, am citit-o inca la Eliade (recent am dat chiar peste un nou termen generalizator, "Religiile Abrahamice", pentru principalele religii monoteiste moderne cu origini comune). Totusi, a specula asupra faptului ca oamenii [in majoritate] nu cunosc aceste *mistere*, lasandu-se convinsi ca in spatele lor sta doar o mare conspiratie a puterii, mi se pare destul de cinic. Trebuie sa remarc totusi ca aceasta parte a Zeitgeistului poate fi educativa (sau cel putin informativa) daca este privita cu ochi critic si daca serveste spectatorului drept punct de pornire pentru o analiza mai detaliata a subiectului, care mie personal mi se pare foarte captivant.

Pe de alta parte, "Zeitgeist" este intr-adevar facut foarte bine si chiar convingator. Fragmentul din George Carlin, pe care il admir pentru umorul sau extrem de ascutit, mi-a furat si un zambet. Apropo, iata bucata originala in care Carlin zice: "religion is bullshit":

***

Aceasta receptare intelectuala a subiectului "Zeitgeist", amplificata de imaginile psihotrope cu explozii si asasinari, cu oameni care se arunca de pe WTC, pe fundalul programarii pioase date de filmul lui Kieslowski mi-a provocat aseara un sentiment de confuzie morala pe care de mult nu-l mai simtisem. E ca si cum as privi porno dupa "The Passion of The Christ".

Filmul care distruge

Se crede ca cea mai sigura modalitate de a ucide o carte este de a o ecraniza.

Putine sunt filmele care reusesc sa transmita complexitatea si sentimentul cartilor.

De cele mai dese ori vizionarea ecranizarii unei carti citite in prealabil reprezinta un exercitiu intelectual [si involuntar] de cautare a inexactitatilor si a necorespunderilor care sunt introduse in film din cauza constrangerilor industriei. Pentru mine, seria filmelor cu Harry Potter este exemplul perfect in acest sens.

Exista totusi ecranizari care reusesc sa arate o alta latura a cartii, o viziune originala, sa dea o noua dimensiune subiectului. Vezi Stalker sau 1984.

Si cu totul exceptionale sunt ecranizarile care reusesc se recladeasca pe ecran, cu o fidelitate extraordinara, lumea cartii. Sute de mii de fani vor spune acest lucru despre Lord of the Rings, probabil cel mai grandios exemplu de ecranizare dupa Voina i Mir.

***
In ultimul timp observ o noua tendinta. Productii cinematografice apar pe baza sitcomurilor. Serialele cu scenarii cedeaza popularitate in favoarea reality showurilor, iar producatorii incearca sa revalorizeze fostele proiecte televizate pe ecranele mari.

Marele succes recent, Sex and the City, a generat discutii pe marginea posibilelor reveniri ale eroilor altor seriale americane. Astfel in centrul atentiei s-au pomenit cei sase prieteni din serialul meu favorit, Friends. Tabloidul englez The Mail afirma ca toti actorii au zis "da" unui proiect care ar trebui sa inceapa pana la sfarsitul anului 2009. Desi dubii mai exista, mai ales legate de succesul si ponderea lui Jennifer Aniston de dupa serial, un asemenea proiect nu mi se pare imposibil si chiar foarte interesant din punct de vedere comercial.

Cat despre mine... Bineinteles, sunt curios sa aflu ce s-a intamplat in viata "prietenilor" dupa ultimul episod. Dar ma intreb daca acest film nu ar distruge cumva chimia dintre cei sase, care a facut serialul celebru. In plus, un film adevarat nu se va putea limita la filmarile cu jumatati de cafenea sau cu doi pereti, caracteristice pentru serialele TV. Ceva imi spune ca o filmare 3D ar distruge impresia teatralului din serial, datorita caruia situatiile ilare si aproate ireale sunt percepute mai usor si mai sincer.

Eu am vazut Friends in intregime, in ordine cronologica, episod cu episod. Desi pot oricand sa privesc vreun episod sau eventualul film savurand cu placere gag-urile, farmecul Friends nu e in aceste glume, ci in comuniunea celor sase, in felul in care ei si-au impartasit tineretea [si cheltuielile]. Ultimul episod, ultima scena a serialului, in care apartamentul Monicai apare pustiu, iar pe masa raman cheile eroilor, este un final atat de puternic, incat orice dorinta a realizatorilor de a sugera un nou inceput se va lovi de lipsa acelei coeziuni create zi cu zi de Ross, Rachel, Monica, Chandler, Phoebe si Joey (a fost demonstrat de insuccesul serialului Joey, care a urmat pe NBC dupa Friends).

E ca si cum ai revedea fosti colegi la intalnirea absolventilor. Niciodata nu va mai fi asa cum a fost atunci, in anii de scoala sau facultate.

***
Nu in zadar am inceput acest post scriind despre ecranizari.
Ma gandesc cum s-ar numi noul fenomen, al transpunerii serialelor TV pe ecranul mare, daca ar deveni o practica curenta. Nu putem sa-i spunem "ecranizare", pentru ca serialele tot pe ecrane apar, desi mai mici ca dimensiuni.
Poate... cinematografizare?

La multi ani buni!

Gata. A inceput 2009.

Am lasat in urma un an care mi-a adus:

* calatoria in Asia,

* jocurile televizate "Chto? Gde? Kogda?" de la Kiev (vedeti aici ultima stenograma),

* un proiect televizat la Moldova 1, Erudit Cafe, care m-a propulsat, fara sa fiu intrebat, pana si in promoul (sau cum s-o mai numi "zastavka" in romana) canalului.

* inregistrarea Clubului Moldovenesc de Jocuri Intelectuale ca organizatie non-guvernamentala. Iata mesajul meu, in calitate de presedinte, catre membrii acestei comunitati cu ocazia sfarsitului de an.

* succese pe plan profesional si personal ;)

In anul 2008 am avut de a face cu multi oameni rautaciosi, invidiosi, suparaciosi si morocanosi. Pe unii ii cunosc doar dupa nickuri (vezi tu, comunicare in Internet), pe altii i-am privit in ochi, iar catorva chiar le strangeam mana [prieteneste].

Acum, la trecerea dintre ani, imi doresc ca cei rai sa se spele [de pacate], iar cei buni sa se adune.

Imi urez ca in 2009 sa pot ignora mai usor oamenii care ma considera egoist si arogant.

Imi urez ca in 2009 sa pot realiza proiecte serioase impreuna cu oameni care au simtul umorului.

Imi urez ca in 2009 sa am de a face cu oameni care stiu diferenta dintre personal si profesional.

Imi urez ca in 2009 sa fiu mai curajos si mai transant in relatiile interpersonale, sa-mi ajut prietenii si sa fiu indiferent fata de neprieteni.

Asta va urez si voua, indiferent de ceea ce-mi sunteti.

Deputat poate fi oricine, incearca sa fii Botgros!

O initiativa politico-distractiva, sau de vulgarizare a politicii as spune chiar, a fost lansarea site-ului http://www.2009.md/.
Ideea in sine e interesanta, e vesela chiar.

Iata cateva concluzii la care am ajuns "rasfoind" site-ul respectiv:
* Din toata Moldova doar 226 de candidati la postul de deputat s-au gasit. Concursul nu e chiar asa de greu - 2.2 oameni pe un loc. La Universitate sa intri e mai greu...
* Chisinaul da peste 90% din candidati... Cam asta a fost impresia la prima vedere. Si cine va reprezenta satul moldovenesc, taranul de rand? Sau nu mai avem tarani, de cand cu Internetul?
* Unele persoane stau mai bine acolo unde stau decat ar sta in fotoliul de deputat: Adrian Ursu, Dan Balan, Gabriel Stati, Sandu Grecu, Nicolae Botgros...

Aparitia acestor persoane, ca si a mea de altfel, printre candidati, ma duce cu gandul ca multi inca nu s-au obisnuit sa aprecieze importanta oricarui rol in societate. Daca canta bine, lasa-l, Dom'le, in pace sa-si faca meseria, sa bucure oamenii, sa-si castige imaginea si banii cu ceea ce poate el mai bine. Deputat poate fi oricine, incearca sa fii Botgros.

***
Deputat poate fi oricine, dar deputatii buni nu se gasesc chiar la orice colt. Cu asta sunt de acord.
Un deputat bun trebuie sa inteleaga ce inseamna legea, sa inteleaga cum se aplica ea, sa aiba o viziune cat mai larga si, cel mai important, experienta.

Si pentru ca am fost propus de cineva, acolo, pe 2009.md, vreau sa va asigur ca nu merit sa fiu deputat (imi vine zambetul cand imi imaginez cum ma asez in fotoliul de deputat, desi au fost si mai tineri ca mine care au calcat pe acolo).
Mai am de invatat foarte multe, nu am inca o viziune globala indestulatoare a realitatilor din Moldova si, poate cel mai important, nu am inca destula experienta.
In plus, eu inca cu CMJI n-am scos-o la capat si mai e atata de lucru.
Mai bine primul in CUC decat ultimul in Parlament ;)

Si, asa cum spune un bun prieten acolo, pe http://www.2009.md/, nu merit pentru ca ma iubesc prea mult. Si n-as vrea sa ma stric de pe acum, as adauga eu.

Ai indrazni sa-ti numesti copilul asa?

La una dintre intalnirile noastre din clubul (para)intelectual in componenta echipei Carte Blanche, s-a initiat o discutie despre cele mai traznite, deocheate, pline de tupeu nume pe care le-ar putea da parintii copiilor lor.

Totul a pornit de la "iti inchipui cineva sa-si numeasca baiatul nou nascut... Iuda!"...
A continuat cu: "Da daca vor fi doi frati, atunci unul va fi Cain, iar altul Abel".

Si asa s-a ajuns la versiuni ca:

pentru doi baieti gemeni: Facsimil si Dublicat (puneti Popescu dupa fiecare nume, sa vedeti ce bine suna)

pentru un baiat: Oedip (mai ales daca mama lui insista asupra acestui nume... "Oedipul, mamei, Oedip"... ;) )

Inspirat de aceast brainstorming (para)intelectual, am googluit un pic.

Si iata ce-am gasit.

In 2003 in SUA s-au gasit tupeisti care si-au numit fetitele Jeehee, Jiae, Lalofau, Mridula, Quocvan, si chiar... Pornwadee (inchipuiti-va cum se citesc asta in engleza).

Tocmai 49 de baietei in SUA au fost numiti Canon, in cinstea aparatelor de fotografiat pentru care au pozat pentru prima data.

Vreo 300 de fetite au primit numele Armani, iar 7 baieti au fost botezati Denim.

Alti sase baietei si-au primit numele in cinstea coniacului Courvoisier - cam ceea ce bausera parintii lor inainte de a-i concepe, probabil...

Si culmea! Doi baietei, unul in Michigan si altul in Texas, au fost numiti... ESPN, in cinstea unui canal TV sport.

Ce sa mai vorbim, daca chiar celebritatile acestei lumii dau moda la nume deocheate pentru odraslele lor. Iata doar o mica selectie:

Apple: Chris Martin si Gwyneth Paltrow

Audio Science: Shannyn Sossamon (nu stiu mai nimic de celebritatea asta, dar numele dat fiului sau, cum ar zice tinerii de azi, chiar rupe)

Blue Angel: The Edge din U2 si Aislinn O'Sullivan

Bluebell Madonna: Geri Halliwell

Brooklyn: David si Victoria Beckham

Calico: Alice si Sheryl Cooper (sper ca nu are drum prin Romania ori Moldova aceasta Calico, care e de seama mea)

Camera: Arthur Ashe si Jeanne Moutoussamy (nici pe astia nu-i stiu, dar ar putea sa se ia de mana cu fiul lui Sossamon)

Fifi Trixibell: Bob Geldof si Paula Yates (ce nostim! si ei mai au inca doi copii - Peaches si Pixie. Va dati seama daca copiii se fac avocati sau politicieni ;) )

Gaia: Emma Thompson si Greg Wise (da in Moldova asa un nume? si cu o sora mai mare, numita Gheonoaia ;) )

Gulliver: Gary Oldman si Donya Fiorentino (vreun Fat Frumos in Moldova s-ar gasi oare?)

Heaven Love'on Stone si God'Iss Love Stone: fiicele cantaratei rap Lil' Mo

Ireland: Alec Baldwin si Kim Basinger

Kal-El Coppola: Nicholas Cage (Kal-El este numele de nastere a lui Superman)

Luna Coco Patricia: Frank Lampard si Elen Rive

Moon Unit: Frank Zappa, care e si tatal lui Dweezil si a lui Diva Muffin

Pilot Inspektor: Jason Lee si Beth Riesgraf (asta a jucat in prea multe filme, ca i s-a caldarit capul de tot daca si-a numit copilul asa)

Rocket: Robert Rodriguez (foarte rrrrrrigid in alegerea numelor, acest Robert Rodriguez... ceilalti copii ai sai se numesc Racer, Rebel si Rogue... bine ca nu are nici un fiu Retard sau vreo fiica Rubbish)

***
Eh, unde-s timpurile cand la noi erau populare numele Tractorina si Troleibuzina...