miercuri, 21 ianuarie 2009

TOP 10 lucruri de care n-ai ştiut c-ai vrut să le ştii despre Barack Obama

Astăzi iniţiez o mică rubrică, o minusculă rubricuţă în care voi scrie ceea ce mi se pare relevant despre anumite personalităţi sau lucruri. Aceste informaţii le aflu în procesul de pregătire a temelor pentru Erudit Cafe, emisiunea pe care o prezint la Moldova 1.
Iată TOPul celor 10 lucruri pe care n-ai ştiut c-ai vrut să le ştii despre Barack Obama:


10. Foloseşte un laptop Apple Mac
9. Numele de cod pe care i l-au dat Serviciile Secrete este Renegatul (Renegade)
8. În timpul campaniei electorale a refuzat să se uite la CNN, preferând canalele sportive
7. I-a promis soţiei Michelle că se va lăsa de fumat înainte de a intra în campania prezidenţială - şi nu s-a lăsat
6. În perioada în care era student la Harvard, a vrut să pozeze pentru un calendar de perete cu modele de culoare, dar a fost respins de juriul format exclusiv din femei
5. A reuşit să-şi plătească împrumutul contractat pentru studiile universitare abia cu patru ani în urmă, după ce a semnat contractul pentru republicarea uneia dintre cărţi (,,Dreams from my Father’’)
4. Pentru că era foarte talentat la baschet, era poreclit în liceu”O’Bomber”. Astăzi vrea să instaleze un teren de baschet în apropierea Casei Albe
3. În perioada electorală prenumele său a fost de câteva ori, intenţionat sau nu, scris "greşit" de către canalele de ştiri, transformându-l în... Osama
2. Pe biroul său păstrează o sculptură înfăţişând o mână care ţine un ou, simbol kenian al fragilităţii vieţii
1. Numele lui înseamnă “cel binecuvântat” în traducere din limba swahili

luni, 19 ianuarie 2009

Comintarii de la copiei niamului

Nu că aş fi eu cel mai deştept, dar mă minunează atât de mult comentariile patrioţilor noştri, mai ales a celor de peste hotare, încât nu le pot trece cu vederea.

Acest mesaj din Franţa de pe site-ul ProTV e o adevărată perlă, pardon, un adevărat diamant al patriotismului şi al patriotismului lingvistic chiar (sublinierile îmi aparţin):

Intr-o tarà numita Moldova cu un nivel de viata mizer de tot majoritatea cetatenilor se tin mari si tari,dar comunistii îi manevriazà ca pe prostii prostilor.A fost momente cînd V.Voronin a vrut sa schimbe tricoloru,dar a schimbat Istoria Niamului. Ce sà le spunem noi copielor nostri???Le vom spune cà de prosti ce am fost ni-am làsat condusi de puterea comunistà! DESTEPT ATIVÀ OAMENI BUNI PENTRU A SALVA MOLDOVA.Sà fim noi stapîni la noi acasa.Noi M oldovenii cu ce sà ne mîndrim!
UNIRE MOLDOVÀ CÀ DEGRABÀ NU VOM AVEA NICI PATRIE NICI NIAM!Tiganii cum sînt ei,dar sînt uniti!LIMBA NOASTRÀ-I O COMOARÀ,LIMBA MAMII.PENTRU TOT CE E MAI SFINT!

Auzi, "limba noastră-i o comoară". Care limbă, a cărui neam, pardon, niam?
E atât de preţioasă limba asta a voastră, că nici nu umblaţi la ea.

PS. J'espère que votre français est mieux, car votre roumain, mon cher, sucks.

duminică, 18 ianuarie 2009

Multumesc

















A plecat. Cel care m-a învățat să citesc. Îi mulțumesc pentru primul Abecedar, pentru dragostea de mamă, pentru poeziile și cântecele pe versurile lui. Pentru suflet.
Când pleca, știa că această poezie va fi citită de mii de moldoveni:

Nu am, moarte, cu tine nimic

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc

Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frica, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.

Grigore Vieru

vineri, 16 ianuarie 2009

Sa ascultam impreuna piesele candidate la Eurovision (2)

Dacă tot am promis că voi comenta şi celelalte 10 piese candidate la Eurovision din partea Moldovei, am zis să mă ţin de cuvânt. Aşa cum spuneam, comentez pe seamă ce-ascult. Va sugerez să faceţi invers - adică să citiţi pe seamă ce ascultaţi.
Audiţie şi lectură plăcută.

Ascultă şi citeşte comentariile la primele 10 piese aici.

11. Brand. Simt că este timpul

Doi băieţi cu brandul “Brand” ne invită la restaurant. “Tu eşti menire şi osândă / Tu eşti plăcere şi izbândă” – băieţii ăştia măcar înţeleg ce cântă? “Ridică-ţi ochii de la ceaşca de cafea” – e confirmarea că băieţii chiar au făcut un cântec de interpretat la sintetizator Yamaha în faţa unui public ghiftuit, care sorbeşte lichidul fierbinte şi dă din cap în semn de apreciere: “Da, da, bună pesnea”.
Notă: 5, pentru amalgamul de epitete aduse obiectului. Textul care se poate modifica în orice fel, fără a pierde sensul. De exemplu: “Tu eşti putere şi colindă / Tu eşti vioară şi plăpândă”. Încercaţi şi voi, să vedeţi de uşor e.

12. Galina Şcoda. Joc de noroc

Ghitară electrică la început. Mi-e greu să comentez. Parcă e prea patetic, dar parcă e chiar în stilul Eurovision (mi se pare că aud şi spectatorii pe fundal). Cred că ar fi fost mai bine dacă era în engleză. S-a terminat piesa şi n-am reţinut melodia. Probabil lipsea.
Notă: 6, pentru că corespunde formatului Eurovision. Dar nu mai mult decât “corespunde”.

13. Sun Stroke Projekt. No crime

Iarăşi la disco. Modern, respectând regulile industriei night cluburilor de astăzi. E o chestie pe care poţi să o pui pe fundal pentru vreo douăzeci de minute – e diversă, are şi momente cu pseudo-ţambal, cu pseudo-vioară, cu pseudo-voce de operă – şi să dai din cur cu mâna ridicată în sus. Nu prea ţin minte aşa format la Eurovisionul din anii precedenţi. Rolul interpretului este minim.
Notă: 7, potrivită pentru discotecă, deşi nu cred că s-ar distinge printre ceea ce este în vogă astăzi.

14. Olia Tira. Unicul meu

Deşi cei de la Eurovision nu pricep nici o boabă în asta, ea are accent neplăcut în română. Parcă ar vrea să dea ceva în stilul româncelor de la Bambi, dar nu îi reuşeşte. Şi când zice „unicul meu”, eu aud „bunicul meu”, ceea ce schimbă tot sensul.
Notă: 6, pentru сă vrea să ”mâ cuprinzi”.

15. Olia Tira. Love is in the air

Sper că nu va fi ceea ce cred că aş putea auzi citind titlul… Uuuf, parcă nu e aia. E bine, lead-cuvintele sunt cunoscute ascultătorului european. O bucată în rusă? N-am nimic cu această limbă, chiar şi românii au cântat un fragment în rusă la Eurovision cu doi ani în urmă. Dar în acest cântec nu se potriveşte organic şi arată a linguşire pe lângă organizatori. În plus, piesa nu mi-a atins nici o coardă, deşi se cheamă de dragoste.
Notă: 6, pentru că doar cuvintele sunt despre iubire, nu şi melodia

16. Alexa. A flight to the light

Interesant joc de cuvinte în titlu. Deşi începutul parcă nu promite nimic original, sună foarte bine în engleză şi, iarăşi, respectă formatul. Refrenul e antrenant. Versurile sunt pe măsura titlului, sunt tinereşti şi un pic obraznice. Până acum se combină perfect cu muzica, n-ai ce scoate sau adăuga. Mi-a plăcut.
Notă: 8, pentru un cântec bun, dinamic şi obraznic cu măsură.

17. Natalia Gordienco. So alive

Vocea bună se vede de dimi... pardon, de la început. Dinamic ritmul, scris de profesionişti. Dar cuvintele? Se scoală Natalia de dimineaţă şi îşi schimbă viaţa. Everything is changing. Nu cred. Piesa nu mă convinge. Şi nu-mi plac atâtea „I don’t wanna”, „I’m not”. Natalia are o voce bună, dar o piesă modestă.
Notă: 6, tare aş fi vrut să pun mai mult, dar ceea ce a cântat ea nu m-a atins deloc.

18. Nelly Ciobanu. Hora din Moldova

Începe cam african pentru o piesă etno din Moldova. Nelly poate impresiona cu vocea ei life pe scenă. Ştie ce face. Apoi intervin trompetele, ca să le placă la balcanici. Are noroc că nimeni dintre concurenţi nu a făcut altceva cu adevărat etno. Suspansul de vreo 40 de secunde e bun – pregăteşte ascultătorul. Doar la jumătatea piesei Nelly deschide cărţile şi introduce ritmul cela narcotic, care trebuie să cucerească. Dacă ar face mai mult accent pe “hai la hora, hai la hora din Moldova” şi mai puţin pe “şai lai la la”, cred că ar reuşi. Mai este de lucru, dar e o idee interesanta.
Notă: 8, credeam că e marea favorită, dar finalul piesei e totuşi neconvingător. Sunt sigur că aranjamentul se va mai schimba încă.

19. Cristy Rouge. Women`s winner.

Dragă Cristy, în primul rând women “are winners”, nu “‘s winner”, iar în al doilea rând să auzim dacă mesajul tău nu e prea “sexist”. Cântecul e cam întârziat cu vreo zece ani. Pe la sfârşitul deceniului trecut poate ar fi prins, acum e prea târziu pentru asemenea electronică. N-am înţeles de ce “women`s winner”.
Notă: 4, pentru că m-am chinuit să ascult piesa asta timp de 3 minute şi tot n-am înţeles mare treabă.

20. Ayra. Call me a liar.

Da, nu toţi au acces la DJ moderni, care să facă un aranjament muzical normal. Şi nu toţi au acces la profesori de limbă engleză. Şi nu toţi înţeleg ce înseamnă formatul Eurovision, unii parcă l-ar bâjbâi prin întuneric. De mesaj nu mai vorbesc, “numeşte-mă minciunos”. Cu acelaşi succes se poate scrie o piesă “numeşte-mă hoţ” sau “numeşte-mă politician”.
Notă: 3, vezi comentariul de mai sus.

Până la urmă, favoriţii/favoritele mele sunt Nelly Ciobanu şi Alexa, urmate de Cristina Croitor, Dianna şi Sun Stroke Projekt. Iar de la Slavici aş vrea să aud mai multe în curând, aici, pe scenele din Moldova.

Disclaimee: Comentariile şi notele reflectă punctul de vedere al autorului acestui blog în momentul audiţiei. Punctul de vedere nu coincide neapărat cu valoarea interpreţilor.

joi, 15 ianuarie 2009

De ce nu avem canal TV sport în Moldova?

Eei, câte nu avem în țara noastră. S-ar putea face un top într-o bună zi.

Iată de exemplu Sandu Grecu a deschis pe blogul său discuția pe marginea subiectului de ce nu avem canal TV sportiv în Moldova. Am început să scriu un comentariu, dar s-au primit cam multe litere, așa că l-am transferat pe blog.

Deci, de ce nu avem canal TV sportiv în Moldova?

Primele explicații ar fi cam urmatoarele:
* Publicul de la noi are acces la canale internaționale (inclusiv sport.ro), cu comentarii în oricare limbă (română, rusă, engleză)
* În Moldova nu este dezvoltat sportul intern, care să atragă destul public unui eventual canal de sport cu transmisiuni locale
* Nu prea ai de unde face aceste transmisiuni locale (infrastructura sportivă e proastă).

Dar să facem și un mic calcul:

Dacă luam cei 100.000 de spectatori/zi ai canalelor de sport din România și îi raportam la populația Republicii Moldova, vom avea:

100 mii * 3 500 mii [pop. MD] / 22 000 mii [pop. RO] = 16 000 spectatori/zi

Dar sportul intern este cam de vreo 5 ori mai puțin dezvoltat în Moldova decât în România.
De exemplu, bugetul sportului în România este de vreo 90 milioane de EUR, iar cel din Moldova - cam 3 milioane EUR, care raportate la populație ar fi cam 4 EUR/cap în România și doar 0.85 EUR/cap în Moldova.
Ponderând numărul spectatorilor la nivelul dezvoltării și respectiv al interesului față de sportul intern, vom ajunge la o cifra de vreo 3200 de spectatori/zi.

Dar nu putem trece cu vedere:
* Imaginea modestă a comentatorilor sportivi moldoveni în rândul telespectatorilor
* Concurența prea mare din exterior la transmisiunile sportului internațional (mulți vor prefera să vadă US Open la canalele românești sau rusești), care acoperă orice segment lingvistic.

Asta ar scade rata vizitatorilor înca în jumătate, cel puțin. Ajungem la vreo 1600 spectatori/zi.
Iar în zi sunt să zicem maximum 16 ore utile, în care spectatorii privesc emisiunile, în care are sens sa bagi publicitate. Un om stă în medie cam vreo oră pe zi să privească același post (optimistă evaluare).
Și dacă ar fi să-i divizăm pe cei 1600 spectatori/zi la orele respective, ajungem la vreo 100 spectatori/oră.
Cam atâta ar acoperi, în medie, un spot publicitar pe un post sportiv moldovenesc.

Cine să apucă să investească?

Bineînteles că numărul spectatorilor fluctuează în dependență de eveniment și poate ajunge la cote mari, dar aceste evenimente sunt atât de puține (ele se limitează practic la evoluția naționalei de fotbal și la participarea la Jocurile Olimpice), încât ele pot fi cu ușurință acoperite de alte canale.

Da, scenariul pe care l-am trasat nu este o analiză în detaliu (am pornit de la niște premize care, recunosc, pot fi discutate și revăzute), dar poate oferi o imagine de ansamblu care să vă sugereze un răspuns la întrebarea pe care ne-am propus-o. Făcând abstracție de numere, eu personal chiar nu vad sensul unui canal TV sport curat moldovenesc. Cel puțin în următorii 5 ani.

E altceva că noi nu avem emisiuni sport de calitate (talk showuri, analize) la canalurile generaliste, în afară de rubricile respective de la blocurile de noutăți.
Aici e cam alta problema: nu prea ai ce discuta și nu prea ai pe cine asculta.

miercuri, 14 ianuarie 2009

Sa ascultam impreuna piesele candidate la Eurovision (1)

Juriul national a preselectat 20 de piese pentru Eurovision 2009. Va invit sa ascultam impreuna acesti candidati de a ne reprezenta tara la Moscova.
Astazi incep audierea cu primele 10 piese. Comentez pe seamă ce-ascult. Voua va sugerez sa cititi pe seama ce ascultati.
Sper sa citesc si parerile voastre.


1. Elena Buga. Queen

N-am înţeles de ce începe cu pianul, iar apoi continuă cu sintetizatorul. Prima asociere – muzică arabă, sau mai bine chalga bulgarească. Apoi se transformă în disco eurovizionesc clasic. Parcă nu-i ajunge voce, sau tembru. Ritmul devine sâcâitor. Textul e aproape lipsit de sens. „Burnin’ in fire, I’m your desire”, refrenul, sună destul de bine. Fluierul acela chiar ne bagă prin Turcia… Continuă cu tânţ tânţ până la urmă.
Notă: 6, pentru refren

2. Cristina Croitor. First chance

Începe cu ritm mexican. Şi pronunţia în engleză tot mexicană e, adică stâlcită. „Ciunait” „miuzic” „ciu make io maind”… Piesa e antrenantă. Totuşi mă distrează atât de mult accentul ei, că nu pot asculta ca lumea. N-o fi furat-o de pe la vreun Pepe? Respectă stilul genului, sună bine ca melodie. Ghitara, castaniete, tot pachetul. Ooo, se termină cu aaa-AAA-aaa-AAA-aaa.
Notă: 7, pentru că m-a distrat “ciunait”

3. Anişoara Balmuş. Adrenalina

Începe cu nişte acorduri de “Noroc”, după care urmează Britney Spears. „Adrenalina face clipa satisfacţiei” – cuvintele oricum nu contează, dacă tot cânţi în română şi la Eurovision nu te înţelege nimeni. Tânţ tânţ şi aici. Pronunţă bine în română totuşi. Disco a la Mamaia. O, la minutul 2 „изюминка” – o bucată în stilul muzicii electronice din anii 80.
Notă: 5, pentru prea mult “o-ou”-at

4. Dana Marchitan. Doar un pas

Îi dă bătaie DJ-ul. Da la Eurovision cine o să-i facă efectele astea audio? Ea ştie că acolo se cântă live? Se vede că nu vrea să cânte mult în engleză, nu i se dă limba. Bun lucrul mixajului audio - amplificări, ecouri. Multe strazicuri, fintifliuşte, înfrumuseţări cu alte cuvinte. Dar unde-i cântecul? Kitch de motive techno cu fluiere montane, cu încercări de poezie în engleză, nu altceva. Da, şi oleacă de tânţ tânţ. Oops, s-a terminat?
Notă: 6 pentru efecte sonore, 4 pentru cântec

5. Marius. We`ll gonna rock

Fluier mioritic, aşa un aer de baladă şi când colo… “gonna rock this party tonight”. Asta ce-i, parodie? După ce zice el asta am impresia că o să iasă Bob Sinclair pe scenă. Serios, e neserios. Da aici tânţ-tânţul e mai patetic. Amuş, amuş… încă oleacă şi el o să “rock this party”. Hai mai rabd… Cu răbdarea treci şi motivele turceşti. “Shake it shake it, move your body ” – parcă ziceai că tu ai să “rock this party”, ce mă pui me mine să “shake”? Stai că iară zice că “gonna rock”. Numai promisiuni.
Notă: 4, pentru că şi-a bătut joc de motivul mioritic şi pentru promisiunea deşartă de a “rock this party”

6. Edict. Run away

În sfârşit, un început normal, fără patos. Melodios pare. Aşa de melodios că mi se închid ochii. Bun cântec de terminat vreun film de jale. În care trebuie să „run away” de la vreo nenorocire (filmele de jale de obicei se termină cu sad end). Şi nişte motive cosmice la minutul 2. Ştiu, e vreun roman SF în care oamenii trebuie să evadeze de pe Pământ, pentru că se aproprie criza ecologice. Run away!, run away!, run away!, că te papă gaura de ozon. Spre sfârşitul cântecului chiar văd cum oamenii părăsesc planeta. Sau cinematograful.
Notă: 5, pentru că la un moment dat „заела пластинка” şi pentru că oricum se termină cu „but I don’t care”

7. Katalina Rusu. Sparky Lady

Înainte de a asculta am căutat să văd ce înseamnă “sparky”. În dicţionarul român-englez nu e aşa cuvânt, în schimb este “sparkish” – “gigea, mişto”. Da, pe poză Katalina arată într-adevăr gigea, să auzim cum cântă. Începe cu aplauzele. Începutul îmi chiar adie a gagică gigea, numai că nu de Katalina, ci de Britney Spears şi piesa ei “Piece of me”. Se pare că nu numai începutul, ci şi întreg cântecul e aşa. Oops, you did it? Gata, s-a terminat cântectul?
Notă: 3, pentru ceea ce în eufemistic se poate numi “variaţie modestă pe tema Britney”. Aşa păţeşti când vânezi avioane.

8. Slavici. O fată cu părul de aur

Are nume mare. E nume scenic doar, sau e chiar numele lui? Dar să-l ascultăm. În sfârşit o baladă. Nu prea am înţeles prin ce parc mergea fata cu părul de aur, dar sună gingaş, înduioşător. Îmi place. Nu ştiu cine e interpretul, dar încă un pic de lucru la tembru şi se poate chiar compara cu clasicii genului. Păcat că nu a prin Cenaclul Flacăra, ar fi avut succes. E prima piesă pe care o ascult a doua oară. Cu siguranţă nu are ce căuta la Eurovision – cuvintele sunt prea importante şi sunt [din păcate] în română. E unicul cântec de până acum în care cuvintele nu pot fi înlocuite prin la-la-la fără ca piesa să-şi piardă sensul.
Notă: 8, dar în afara concursului.
PS. La a doua ascultare mi se pare că am înţeles „Parcul Înserării”.

9. Dianna. I’m missing you

Începe psihodelic, cu "Like a virgin". Tânţ tânţul e antrenant. Text simplu şi catchy. Chiar îmi place cum sună. E destul de divers, la fiecare 20 secunde apare ceva nou. Dar partea asta cu „save my heart” e prea întinsă. După minutul 2.30 o dă „a la francaise” şi nu-i iese rău. Mi-a plăcut prima jumătate, dar sfârşitul l-a cam întins. Se pierde drive-ul, păcat.
Notă: 7, pentru vinegretul muzical plăcut urechii. Ar fi fost mai bine dacă se închega mai mult decât un amalgam de motive simpatice, adică o piesă. Bun remix pentru disco.

10. Cezara. Cu tata

Încă o piesă lirică. A doua, după Slavici. Prima impresie – de la cinci la zece. A doua impresie – de la zece la cincisprezece. Dezbaterile de ritm nu-mi par melodioase. Nu cred în text, sorry Cezara, deşi ştiu că ai scris sincer. Pot înlocui cu „noapte bună, copii” şi cred că voi avea aceleaşi emoţii. Sună melodios, dar nu mai mult decât atât. Pe de altă parte, tot respectul pentru curajul de a înfrunta Eurovisionul cu o asemenea piesă.
Notă: 7, pentru sinceritatea în care n-am reuşit să cred, dar în afara concursului (piesa se lipeşte de Eurovision ca nuca de perete).

Cam asta pentru astazi. Daca va intrebati ce mi-a venit sa scriu despre Eurovision, raspunsul puteti sa-l gasiti aici.

Reveniti maine pentru epizodul doi.

Bushismul zilei (unde-i Moţpan?)

Iată ultimul bushism:
"I'm telling you there's an enemy that would like to attack America, Americans, again. There just is. That's the reality of the world. And I wish him all the very best."
Washington, D.C., Jan. 12, 2009

Perla asta mi-a adus un gând. Pe unde mai e Moţpan al nostru, maestrul internaţional la gogomănii, de la "globul Moldovei" (eram cât pe ce să scriu "blogul Moldovei" - ia te uită ce anagramă :) şi până la "cercul de 380 de grade" (pe asta o mai pot înţelege, greşeli mecanice am făcut şi eu, mai ales la filmările Erudit)... Şi totuşi, unde-i Moţpan?

Heineken și oaie gonflabilă

Imposibil de trecut cu vederea această publicitate excelentă în stilul Heineken:


Dar și mai imposibil de trecut cu vederea această jucărie nevinovată:

Auzi tu, ”behăie în timpul actului sexual”. Ce inventatori crazy, da? Ăștia chiar schimbă lumea.

marți, 13 ianuarie 2009

Cu anul nou pe vechi și gazul vechi pe nou

Aho, aho!

Urătură "на злобу дня", primită de la niște prieteni din Franța:

Aho, Aho, copii si frati,
Linga sobe v-adunati
Si cuvintu-mi ascultati
Ca de altfel inghetati!!!
Ca pe-aici pe la Moldova,
Ca si-n toata Europa
Multumita tot lui Vova,
Ne mai incalzeste soba
Cica Vova cel Viteaz,
Nu mai vrea sa daie GAZ
Chiar de-ngheata lumea azi
Si stau cu tsurtsuri la nas

Din Ucraina si Slovacia
Romania si Croatia
Franta, Bosnia, Bulgaria
Modovenii din Italia.
In Europa-i mare frig
Se-ncalzesc toti cu "Tizic"
Iar la noi in Chisinau
Toti sarbatoresc si beu
In loc de GAZ ii dau cu Vodka
Ca-i tot deacolo de la Vovka
Dar asta e - Mare necaz
Lumea-n gheata fara Gaz

Dar n-ai ce-i face, asa-i la noi
Unde te-ntorci numai "Cioroi"
Dar ce-i cu asta? Ian sculati!
Cit o sa stati si-o sa-nghetati
Suiti pe-o roata de Camaz
Si strigati cu totii: GAZ!!! GAZ!!!
Cu ajunul lui sf. Vasile sa va fie doar de bine.

Gândește diferit, învârte roata

Colegul meu Natan Garștea este mișcat de publicitatea de la Apple:

Eu chiar nu am văzut nimic mișcător în asta. Doar că cei de la Apple au fost destul de deștepți să se pună în rând cu o grămadă de celebrități care au fost destul de crazy și care au trecut de mult în neființă ca să nu trebuiască să le plătească onorarii pentru utilizarea imaginii lor în spot. Ce caută Muhammad Ali în publicitatea asta eu nici până acum nu înțeleg. Dar mesajul publicității este, ca de cele mai multe ori în acest gen de creație, unilateral - crazy nu înseamnă neapărat eficient. Câți crazy au murit din cauza invențiilor lor, începând cu aripile de lemn ale lui Ismail ibn Hammad al-Javhari și terminând cu paltonul-parașută al lui Franz Reichelt (în poză; ăsta a sărit de pe Turnul Eiffel ca să arate că invenția sa lucrează... mai târziu, în filmul ”The Great Dictator” de Charlie Chaplin istoria este parodiată de un tip care îi arată lui Hitler noua sa invenție - un fes-parașută).

Pe de altă parte, eu știu ce fan al Apple este Natan. Și Apple chiar merită. Compania este recunoscută pentru invențiile sale. Unele dintre ele sunt chiar crazy. Iată și ultima inovație - calculatorul fără tastatură de la Apple (adică cu o roată și un singur buton):

Să vedem cine își va cumpăra un asemenea laptop.
Și să vedem cine înțelege engleza...