Monolog fara pauza (despre o parte a ultimilor trei ani)

Ora 3. Insomnie. Gânduri într-aiurea o grămadă, numa bune de scris pe blog. (ce bine ca exista iPhone, pot sa scriu linistit in pat, nu tre sa clantanesc la comp si s-o trezesc pe puiu). Tinand cont de starea in care ma aflu si de faptul ca nu am scris de mai mult timp pe blog, deci s-au acumulat gânduri, va rog sa nu judecati aspru lapidaritatea postului. Si vaabse nafig nu cititi dacă nu va interesează.

O trecut si anul 2009. A fost anul in care am decis sa fac schimbări in viaţa. Radicale. De la schimbarea locului de munca, a statutului civil, a ţării, pana la schimbarea intereselor, a atitudinii fata de oameni si a prioritatilor. Majoritatea acestor schimbări se vor infaptui in 2010.

Apropo, eu utilizez mailul mai des decât blogul. Dar nimeni încă nu m-a poreclit "emailer". Asa ca, va rog frumos, eu nu sunt "blogger".

Eu nu obisnuiesc sa scriu agresiv. Si nu de-atata ca-s "vedeta", blin. Anume asa m-o poreclit vecina de la examenul de azi dimineaţa (la şcoala auto), care mi-a cerut autograf pentru Ilinca. Sa crească mare si sănătoasă Ilinca pe care eu n-o cunosc.

Da, in anul 2009 oameni straini au început sa mă recunoască. Ei, nu asa ca pe Oxana Iutes, dar totusi. Si fignea VIP Magazin. Iaca la Orhei... Brrrr, asta-i strasnic. Nici sa-mi suflu nasul ca un om normal nu pot. Jumatate din restaurant se uita chioras la masa noastră: "Ii el ori nu-i el?"

Farmacista de la colţ m-a intrebat "da ce, si vedetele se imbolnavesc?", iar doamna de la alimentara îmi ia întotdeauna cu un leu mai putin (probabil asa isi vede ea aportul la dezvoltarea intelectuala a tinerei generaţii).

Dar degrabă scap eu de toate astea. Plec din tara. Si sincer, asa imi vine sa plec trantind usa. Tot ce-am scris mai sus sunt aparente, efemeritati, fum rozov inutil.

Eu am revenit in Moldova, după trei ani de absenta, in 2006. Nu aveam nici o intentie de a ramane in republica atunci, cel putin nu mai mult decat pentru o perioada de tranzitie. Dar am avut, ca de multe ori in viata asta, slava Domnului, noroc (si eu cred ca o parte din noroc si-l face omul cu mana lui) sa-mi gasesc implinire profesionala care sa-mi permita sa scap de dependenta financiara fata de terti si de implicitele lectii de morala din partea acestor oameni deloc "terti", dar cei mai scumpi din lume, adica parintii.

Odata scapat la libertate in Moldova, am revenit la hobby-ul meu de mai demult - jocurile intelectuale, in care de data aceasta mi-am pus mari sperante. Eu imi doream ca acel clubulets inchistat in Liceul Gaudeamus sa creasca, sa iasa in lume, sa devina o comunitate. Am depus mult efort, si eu, si alti membri ai clubului, iar acum nu mi-i rusine s-o spun deschis: n-am reusit sa realizam decat primele doua puncte. CUC nu este o comunitate, cel putin nu in sensul in care inteleg eu acest cuvant.

CUC s-a transformat intr-o aglomerare de copii tineri si ambitiosi, competitivi, indiferenti, condusi inainte de generatia pe care eu am intalnit-o in acel an 2006. Dar gata, generatia 2006 a obosit, entuziasmul s-a stins, iar alti lideri nu sunt. Cu vreo doua exceptii, nimeni nu face nimic pentru aceasta comunitate cu picioarele de lut.

Iar Sedinta Elitara XXIV, cu tot cu recordul ei de peste o suta de oameni prezenti, nu a facut decat sa confirme ca www.cuc.md sucks, iar www.facebook.com rules.

Eu am fost intotdeauna optimist cand vorbeam despre CUC. Puteti sa vedeti mesajele mele de la inceputul anilor precedenti, pe www.cuc.md. Dar gata, cat pot sa mai cred intr-o actiune falimentara? Sa construiesti ceva in Moldova fara scopul de a face bani este imposibil. Lumea participa la inceput, dar cand e nevoie cel mai mult de suport, se da cu posteriorul la gard. Prea multa lume care nu se tine de cuvant.

Culmea culmilor a fost Cupa Interuniversitara la Brain Ring. Asa o atitudine de indiferenta si neglijare absoluta a oamenilor din jur ca din partea "partenerilor" de la Student Travel eu inca n-am intalnit. Timp de 4 saptamani n-a venit macar un reprezentant de la Student Travel sa asiste la jocurile de calificare, iar aportul lor s-a limitat la discutia de ultim moment cu Dl Belostecinic pentru a permite intrarea in Aula ASEM (chiar si asa, la al treilea joc de calificare paznicul nu stia nimic de noi; l-au convins cei de la Student Travel cumva sa ne lase) si la ajutorul "prietenesc" de a aranja mesele (nu la si la a deplasa mesele de la un loc la altul, ca de asta se ocupa Marcel singur, el je aproape ii Svatsneigher, nu in sensul ca-i puternic, da in sensu ca se descurca). Nici tu premii, nici tu rambursarea drumului echipelor din afara Chisinaului (asa cum am convenit anterior). Vezi tu, American Student trimite oameni in America, dar bani sa plateasca drumul de la Balti la Chisinau pentru 12 tineri nu are. Asa ca, ce sa-i faci, ai invitat oamenii, ei au venit, pofig ce intelegere ai avut tu acolo cu Student Travel, plateste, Marcel.

Iar finala acelei Cupe Interuniversitare a fost apogeul bagatului de picioare din partea Student Travel, cea mai tare-n vana si groasa de obraz Companie Work and Travel din Moldova. Sambata imediat înaintea finalei (programată pentru miercuri) m-au mintit in fata ca "discoteca (despre care ne intelesesem cu mai mult de o luna mai devreme) e ocupata si ca hai poate facem finala tot in aula ASEM". Mi-au promis sa "mai vada" doar cand le-am spus clar ca-mi bag eu piciorul in ei si fac finala in disco fara sponsori. A venit si ziua finalei. Cum fara surprize? Student Travel a anuntat începutul evenimentului cu doua ore mai devreme decat stia discoteca si a trebuit sa tinem aproape 100 de oameni afara intr-un frig de te razbea la maduva. Colac peste pupaza, mi-au adus la finala niste sponsori politici, despre care nu discutasem anterior, si pe care a trebuit sa-i anunt cu o pretinsa recunostinta.

In comparaţie cu aceasta contributie a Student Travel, absenteismul comunităţii CUC in organizarea Cupei (cu unele exceptii fericite) a fost ca o binecuvantare.

Iata asa a fost cu Student Travel. Nu voi spune nimanui "nu va duceti in America cu Student Travel". Eu cu ei in America n-am fost si nu exclud ca ar avea programe bune cu preturi avantajoase. N-am nici cea mai vaga idee de valoarea programelor lor si de ce se cred ei "tari", dar de un lucru sunt sigur - daca va apucati sa faceti vreun proiect in Moldova cu Student Travel, nu acceptati nici o intelegere verbala. Doar contracte cu stampila si transferuri bancare. Punct.

Dar sa stiti ca nici contractele cu stampila nu ofera siguranta in tara noastra. De un an si jumatate Clubul de Jocuri Intelectuale are contract cu Compania Teleradio Moldova, in care scrie negru pe alb ca pentru realizarea emisiunii institutia audiovizualului va acorda un studiou si decor. Si? O branza studiou, o branza decor. Am vazut un proiect de design, care cuiva nu i-a placut, si acolo am ramas. Adica tot aici, adica de unde am pornit - umblam prin librarii, discoteci, gradini, cantine. Si pentru ca televiziunea Moldovei in anul 2009, dupa "opt ani de progres", n-a avut bani de decor. Adica prin 1996, in plina criza, pentru "Roata Norocului" prezentata de Andrei Porubin bani erau, dar acum pentru cea mai buna emisiune - joc intelectual din tara (cea mai buna pentru ca e unica), bani nu-s. Normal, pentru ca banii se duceau pe intretinerea "progresului". Cui sa-i pese de calitatea emisiunilor la Moldova 1, daca veniturile la Moldova 1 nu depind de calitatea emisiunilor?

Anul trecut, cu ocazia postarii despre ProTV, in care am atras atentia asupra unei situatii din partida Steaua-Sheriff, care de altfel nu s-a repetat la meciului retur, cei ce scriu comentariile pe Unimedia m-au amuzat prin zelul lor de a apara ProTVul (postul chiar n-avea nevoie de aparare, pentru ca si-a demonstrat nu o data verticalitatea, iar cazul semnalat de mine nu era decat unul singular) poreclindu-ma in toate felurile, din care reiesea ca eu "m-am vandut in Dealul Schinoasei" si ca "ling stiti voi Dlui Todercan". Si din nefericire impresia asta chiar si-au creat-o unii indivizi, mai ales liberali, la care ponderea literelor citite in viata e pe undeva de 50% forumuri si doar poate 2-3% carti. Nu de alta, dar daca la ei in minte nu se face decat conexiunea Moldova 1 - Voronin - Fuuuu - Erudit Cafe - Moldova 1 - Voronin - Fuuuuuuuu!, apoi atunci multa cultura generala n-are de unde sa fie in capul lor. Apoi iata, sa ştiţi ca eu personal nu m-am vândut nimănui si ca pana acum nu am pus un banut in buzunar de pe urma realizarii emisiunii Erudit Cafe. Sa va spun si de unde vin premiile la emisiune?

Dar tendinta de a judeca dupa forma, nu si dupa continut am observat-o si pe la case mai mari. Dupa ce prin 2004-2005 actualul primar al capitalei, al treilea cel mai influent om din Moldova după părerea VIP Magazin, accepta cu plăcere invitatiile la Sedintele Elitare CUC si făcea parte din juriu, iata ca după ce a devenit influent, răspunsul lui la invitatia noastră si la rugamintea de a ne ajuta cu ceva a devenit: "Ce? Jocul ala rusesc? Mai aveţi sa promovati rusisme?" si, evident, refuz. Cu siguranţă are Dorin Chirtoaca multe griji pe capul lui si n-are timp pentru jocuri ieftine rusesti, dar asta nu mă priveaza pe mine de dreptul de a fi suparat pe o asemenea atitudine. Chiar dacă nu a construit o comunitate, Clubul nostru a contribuit la educatia in spiritul culturii româneşti a mai multor generaţii de tineri. Vedeţi si cantitatea de intrebari din cultura românească in comparaţie cu cea rusească in baza de date de pe cuc.md (n-aveţi voi cand sa vedeţi, dar va asigur ca sunt mult mai multe).

Si uite asa se distruge un mit. Nu pentru a-i da Ilincai un autograf, nu pentru a plati cu un leu mai putin carnatul la alimentara am dedicat atâta timp jocurilor intelectuale. Am sperat ca vor mai fi oameni care vor înţelege, dar n-au fost. Ca s-au numit ei Student Travel, Todercan sau Chirtoaca, nu mai contează, - acestea au fost doar exemple care sa ilustreze indiferenta fata de cunoaştere in Moldova.

In toată situaţia data, probabil ca cel mai putin vinovaţi sunt chiar vinovatii principali - membrii a ceea ce noi inca ne incapatanam sa numim "comunitate". Câţi dintre ei îşi dau seama ce se afla in spatele a tot ceea ce ei numesc CUC?

Vinovat este sistemul, vesnicul tap ispasitor. Tara asta nu este creată pentru initiative, deşi am crezut in asta 27 de ani. Acum mi s-au deschis ochii - tara asta easte creată pentru jertfiri. Adevaratii nostri eroi sunt martiri, suferinzi - Ion si Doina, Grigore Vieru. Chiar si cantecele noaste cele mai frumoase sunt de jale. Nu de dragoste, ca la francezi, nu pentru copii - ca la ruşi. De la un sistem construit de plangaciosi (uitati-va numai la cel mai influent om din tara, Vlad Filat, care cu tot caracterul sau de fier încă nu a scăpat de fata ceea obijduita), este greu sa obtii altceva decât scuze. La "scuze" moldovenii se pricep cel mai bine. In topul scuzelor la moldoveni este celebrul "vai cât sunt de ocupat, nu-mi vad capul de treburi, n-am timp nici sa mananc", repetat pe messenger, mail, twitter, facebook, odnoklassnici si SMS. Dar se găsesc si alte scuze, pe care ai noştri le-au botezat gingas "otmazci".

Dar cea mai strasnica scuza este "paliubomu tat a sa shie ghini". Si tat pana la urma ii "ghini". Dar cum s-a făcut acest "ghini" si cu ce preţ, asta ce mai contează, dacă tot ii ghini, nu? Apu uite asa, moldovanu nu se apuca de contribuit decât când ii rău, pentru ca îl roade sovistea: "ii rău deatata ca eu mai devreme n-am contribuit, ian da eu acuma sa contribui". Si o, minune, acuma iese foarte bine, pentru ca mai mulţi au avut aceste gânduri mustratoare de constiinta care se soldeaza cu o contributie pe termen scurt. S-apu iara tat ii ghini. O data, de doua ori ii ghini. Da iaka când hop si iara ii rău, sovistea nu-l mai roade pe moldovan - el deam o data o contribuit si atunci o fost ghini, las shi altcineva sa se chinuie. Dar oamenii si gandurile se termina si nu rămâne decât inertia si vreo doi trei sateliti.

Dacă pana acum nu v-am convins ca nu exista comunitate de jocuri intelectuale, intrati pe www.cuc.md si vedeţi cât de mult s-au felicitat cu ocazia sărbătorilor de iarna membrii acestei "comunităţi" pe care noi ne incapatanam pana acum s-o numaram cu sutele. Unu! Un singur mesaj de felicitare cu ocazia sosirii anului nou, si acum e deja 5 ianuarie. Merci Nicoleta, o tânara entuziasta de la Balti, care sau a înţeles ce am avut eu in vedere prin comunitate, sau e încă naiva si crede in minuni. Putini au reuşit sa facă la Chisinau ceea ce a făcut Nicoleta la Balti.

Si uite asa, cu o emisiune low budget, departe de ceea ce ar fi trebuit sa fie si făcută doar pentru "galocika", cu indiferenta statului si suspiciunile noilor influenti asupra naturii rusofile a jocurilor intelectuale, cu oboseala si inertia cu care se mişca lucrurile in interiorul Clubului, am ajuns sa constat ca ceea ce s-a făcut in club pe parcursul ultimilor trei ani n-a fost, cum mi-am dorit sa cred pana acum, o investiţie, ci o jertfa. Si ca orice jertfa, aceasta s-a facut in numele a ceva abstract, nematerial, dar din păcate nu si etern, ci din păcate absolut temporar (dacă "temporarul" poate fi absolut).

Tot ce-mi doresc acum din relaţia mea cu acest colos care este CMJI (apropo, da, acesta este acronimul oficial al Clubului Moldovenesc de Jocuri Intelectuale) este sa termin cu cât mai putine pierderi razboiul cu propriile mele vise.

Si mai e ceva... La sfarsitul acestei luni se fac zece ani de la seara când părinţii mei au plecat la tara, iar eu am început sa pregătesc prima Sedinta. Sa-mi sap singur groapa cu diamante din care nu pot iesi pana acum. Cu diamante sau fără, groapa tot groapa rămâne.

Este ora 6:43. Cum am scris, asa sa rămână. Monolog fără pauza.