Ne-am îmbătat la sărbătoarea altora

Nu mai am glas. Nu ştiu cum am reuşit să filmez aseară două Erudituri. Până acum mă simt stors ca o lămâie. Mi-au ajuns întrebări pentru o lună înainte. Ne-am întors de la Odesa, unde am participat la Maratonul Что? Где? Когда? de 777 de întrebări.

Pregătirile pentru Maraton au fost dificile. Nu e foarte uşor să găseşti opt oameni care să fie cucomazohişti şi încă să mai vrea să şi plătească câte 20 de dolari pentru chinul de a juca 26 de ore non stop. Dar s-au găsit, de aceea componenţa noastră a fost deplină şi chiar foarte puternică după standardele moldoveneşti :)

În prima rundă de 100 de întrebări am avut emoţii. Tot socoteam întrebările răspunse corect, încercând să ţinem ritmul pentru a realiza măcar o treime în randament (să răspundem corect la o întrebare din trei). Aproape că ne-a reuşit, când am terminat runda cu 31/100. Dacă îmi mai amintesc bine, tot în această rundă am avut şi cele mai multe erori tehnice (când răspunzi cartea în loc de autor). În rezultat - al treilea loc de la coadă, pe care ne-am menţinut eroic până la final.

Cele mai interesante la Maraton sunt primele 9 ore. Când mai ai energie, când nu te poţi sătura de joc. Cu cât se apropie miezul nopţii, cu atât mai enervante devin mişcările jucătorilor prin sală, faptul că doi flăcăi din echipa de vizavi joacă din picioare (i-o fi durut fundul de atâta şezut pe scaun). Înspre dimineaţă, în perioada 02:00-05:00, aveam impresia că din cei 6 jucători de la masa noastră doar patru se conectau la subiectul întrebării, ceilalţi doi luând un fel de stand-by de scurt timp. De fiecare dată jucătorii din stand-by erau diferiţi.

Înspre dimineaţă, unii stăteau deja cu capul pe masă. Şi îl ridicau doar pentru a da câte o versiune - de cele mai multe ori corectă.

Coechipierii mei au fost superbi (în poză, fotcăniţi de Veronica). Fiecare a avut parte de momentul său de glorie. Toţi au rezistat până la urmă. Am primit o mare plăcere să joc alături de ei.

Cât despre întrebări - pentru un asemenea set mare, au fost multe întrebări bune, interesante, dar şi întrebări imposibile pentru moldofoni. Vrem noi sau nu vrem, suntem crescuţi cu un alt bagaj de cunoştinţe, chiar şi prezentul ne este diferit. Nu stăm noi să urmărim glumele de pe живой журнал, iaca dacă ar fi întrebări din Unimedia - ar fi altă treabă :). Nu mai vorbesc de întrebările cu jocuri de cuvinte în rusă, întrebările cu trei etaje, dintre care două se află prin versurile lui Esenin sau Mandelshtam.

Dar să mă înţelegeţi corect - paragraful de mai sus nu este o scuză sau o acuză. Este un lucru pe care îl ştim de mult şi căruia încercăm să-i facem faţă. Şi care, în anumite limite, ne distrează. Dar mergem înainte, pentru că jocul în sine este deseori mai important decât rezultatul final, care pentru noi în competiţiile de limbă rusă - cel puţin în viitorul apropiat - nu poate fi decât între spate şi coadă.

Subiectele jucate pot fi rezumate, foarte schematic şi cu o grămadă de omiteri, la următoarele - bloguială şi livejournal, Doctor House, harta Europei pentru copii, Umberto Eco, emisiunea "Мир и Ной" în care prezentatorul se întâlneşte cu personaje istorice, revista Maksim, poeţi ruşi şi jocuri de cuvinte, Octavio Paz, puţin sport (poate mai puţin decât m-aş fi aşteptat ţinând cont de grupul de autori ai setului), Eurovision, Oscar 2009, anagrame, proverbe şi zicători ruseşti, Einstein. Au mai fost şi altele recurente, poate mă vor completa coechipierii.

Cât despre organizarea Maratonului - cel mai înalt nivel. Respekt şi uvajuhă. Vom avea şi noi aşa ceva când jucătorii vor înţelege că organizarea unui eveniment de calitate nu ţine doar de entuziasmul unui grup restrâns de oameni, dar presupune şi multe cheltuieli, care nu pot fi suportate decât cu implicarea fiecărui participant. Dar până vom avea şi noi aşa va mai trece timp. Mai e mult până departe.