Aricel (de suflet I)

- Ai ascultat vreodata linistea, Aricel ?
- Am ascultat.
- Si?
- Nimic deosebit. Liniste.
- Iar mie imi place cand in liniste ceva tresare.
- Da-mi un exemplu, - a cerut Aricel.
- Pai, de exemplu, tunetul, - a raspuns Ursulet.


In varful muntelui statea o casa – cu horn shi cu mansarda, cu bats pentru cocos, cu grajd pentru vaca, cu cushca pentru catsel shi cu portsi nou impletite.
Seara din horn a pornit fumul, bunica a ieshit in mansarda, pe soba s-a urcat motanul, cocosul s-a catarat pe bats, vaca a inceput sa rumege fan in grajd, catselul s-a ashezat in fatsa cushtii si totsi impreuna s-au pus sa ashtepte noaptea.
Iar cand noaptea a venit, de sub tufa de maciesh a ieshit o mica broscutsa. Ea a vazut un clopotsel albastru, l-a rupt shi a fugit in curte.
Deasupra curtsii s-a ridicat un dingat albastru.
- Cine suna? – a intrebat bunica – Tu, motane? Tu, cocosule ? Tu, vaca ?
Iar broscutsa alerga shi alerga, iar dingatul se ridica tot mai sus shi mai sus, shi in curand s-a ashternut nu numai de asupra casei, dar shi a intregului sat.
- Cine e, al cui e acest dingat ? – intrebau oamenii.
Shi au ieshit cu totsii afara, shi au inceput sa se uite la cerul instelat ascultand dingatul albastru.
- Stelele canta, - a zis un baietsel.
- Nu, vantul, - a spus o fetitsa.
- Asta doar linistea suna, - a zis un bunic surd.
Iar broscutsa alerga neobosita si dingatul albastru se ridicase deja atat de sus, incat il asculta deja lumea intreaga.
- De ce suni? – a intrebat-o pe broscutsa greierasul.
- Nu eu sun, - a raspuns broscutsa. – Asta clopotelul albastru suna.
- Da’ de ce suni ? – nu ceda greierasul.
- Cum adica de ce ? – s-a uimit broscutsa. – Pai n-o sa stea totsi pe soba shi o sa mestece fan. Cineva macar trebuie sa sune din clopotsel.

(am tradus din Serghei Kozlov)